În zilele noastre se constată extinderea evaluării de la verificarea şi aprecierea rezultatelor la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la obţinerea anumitor rezultate, precum şi o diversificare a tehnicilor de evaluare. În acest sens deschiderea evaluării spre competenţe relaţionale, spre disponibilitatea de integrare socială reuşeşte să transforme elevul într-un partener autentic al profesorului în evaluare, iar prin autoevaluare şi inter evaluare accentua-rea rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative se asigură o calitate sporită predării şi se stimulează învăţarea.
Explicarea şi interpretarea strategiilor de evaluare este realizată în sens larg, analitic şi restrâns, sintetic. În sens larg analitic, este necesară definirea elementelor componente, integrabile în structura strategiilor de evaluare:
a) modelele/tipurile vizează modalităţile de organizare a acţiunii de evaluare în raport de activitatea didactică;
b) formele vizează modalităţile de exprimare a acţiunii de evaluare, realizabile prin probe orale, scrise sau practice;
c) tehnicile vizează modalităţile de realizare a acţiunii de eva luare specifice unor procedee operaţionale.
În sens restrâns, sintetic, este necesară clasificarea strategiilor de evaluare în raport de câteva criterii relevante.
Întregul demers cu privire la conceperea strategiei de evaluare trebuie să pornească de la obiectivele care sunt riguros formulate în fiecare compartiment al programei.
Strategiile de evaluare permit atât cadrului didactic cât şi elevului cunoaşterea gradului şi a măsurii în care a fost îndeplinite finalităţile propuse. Eficienţa proceselor de predare şi învăţare depind de corectitudinea şi de promptitudinea cu care se realizează actele evaluative
Evaluarea constituie instrumentul principal care, folosit cu pricepere care, de către cadrul didactic, fixează măsura în care obiectivele formulate au fost realizate la parametrii stabiliţi. În acelaşi timp, constatările făcute prin evaluare pot sugera şi măsurile de ameliorare ce se impun, în scopul creşterii randamentului procesului de învăţământ.
Prefigurarea strategiilor de evaluare presupune aplicarea unor probe de testare şi evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor intelectuale şi practice ale elevilor, pe baza cărora se va realiza reglarea şi optimizarea instruirii.
Pentru elaborarea unei strategii didactice de evaluare, cadrul didactic trebuie să se raporteze, în principal, la metodele şi instrumentele de evaluare. Dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească strategiile interactive de evaluare şcolară eficientă se remarcă :
evaluarea să fie o experienţă de învăţare ;
să fie motivantă, nestresantă ;
să fie mai mult constructivă decât distructivă ;
să se bazeze pe dialog interpersonal şi intrapersonal ;
să se concetreze pe ceea ce s-a învăţat şi nu pe ceea ce s-a greşit ;
să ofere oportunităţi de gândire, reflecţie şi revizuire ;
să fie clară explicită ;
să promoveze dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare la elevi ;
evaluarea eficientă nu se opreşte la sfârşitul procesului ci creează noi alternative, studiază impactul şi preconizează noi demersuri.
Concluzionând, scopul major al evaluării este să ofere datele necesare care să permită luarea celor mai bune decizii educaţionale. În relaţie cu factorii decizionali, rolul evaluatorului este de a preciza: ce se doreşte, natura deciziilor care urmează să fie adoptate, tipurile de informaţii ce trebuie furnizate, utilizarea unor proceduri în concordanţă cu scopurile vizate.