Până nu demult, evaluarea acorda mare atenţie preciziei măsurării rezultatelor elevilor, ca modalitate de asigurare a obiectivităţii şi comparabilităţii notelor/calificativelor. Analiza efectelor negative ale evaluării asupra curriculum-ului şi asupra activităţii de predare-învăţare (se predă ceea ce se evalueză, elevul învaţă pentru examene etc.) a generat un interes crescut pentru un nou mod de a gândi evaluarea, ca proces integrat în cel de predare-învăţare, care are loc în situaţii concrete, obişnuite. Evaluarea autenticã sprijină învăţarea şi predarea, fãrã a le „distorsiona”, monitorizează calitatea instruirii şi facilitează dezvoltarea competenţelor de autoevaluare ale elevilor.
Mulţi specialişti în educaţie au criticat testele tip grilã deoarece acestea nu măsoară aspecte importante şi nu au capacitatea de a evalua competenţele superioare ale elevilor, ci doar capacităţile de memorare, recunoaştere şi rezolvare de probleme. De asemenea, testele nu explică de ce elevii au ajuns la acele performanţe, adicã au valoarea diagnostică redusã. Un studiu realizat de Centrul Naţional de Cercetări din SUA a demonstrat că numai 5-10% dintre elevii cu rezultate bune la teste standardizate pot argumenta răspunsurile pe care le-au selectat/formulat.
Evaluarea autentică propune modalităţi de evaluare care să provoace analiza, integrarea şi valorificarea cunoştinţelor, creativitatea. Denumirea sa subliniazã ideea de a solicita elevului să demonstreze ce poate face în situaţii similare din afara şcolii, rezolvarea de sarcini complexe, căutare de soluţii, elaborarea unor produse, care le permit să integreze cunoştinţele dobândite şi să genereze cunoştinţe noi.
Un alt aspect semnificativ pentru a analiza contribuţia evaluării autentice la proiectarea interdisciplinară a cunoaşterii constă în specificul metodelor de evaluare. Metodele alternative, specifice evaluării autentice-proiectul, portofoliul, investigaţia etc. – sunt în acelaşi timp metode de predare – învăţare şi metode de evaluare. Ele permit cadrului didactic să analizeze direct activitatea elevului, să evalueze procesul prin care se ajunge la anumite rezultate şi nu numai rezultatele/produsele finite.
Evaluarea autentică se caracterizează prin integrarea sa în curriculum, astfel încât să devină dificil de delimitat de instruire. Scopurile specifice evaluării se diversifică şi se combină cu scopuri specifice predării şi învăţării. Evaluarea devine într-adevăr o modalitate de a sprijini/transforma procesul de predare-învăţare, de a întări aspectele pozitive şi de corectare rapidă şi eficientă a lacunelor.
În această perioadă de scenarii divers colorate este bine să utilizăm aplicaţii digitale variate pentru a asigura motivaţia elevilor de a participa activ la lecţiile on-line, conştientizând etapele unui proiect şi aplicând practic cunoştinţele dobândite la ore. Evaluarea va urma ca o umbră procesul de realizare. Elevii nu vor mai fi timoraţi, ci vor fi acaparaţi de modalitatea de lucru.
Un exemplu de utilizare a unei aplicaţii digitale ar fi în cadrul unui experiment la disciplina Matematică şi explorarea mediului clasa I cu tema ,, Creşterea plantelor”.
Obiectivele exerciţiului:
-realizarea unor mini-filme prin utilizarea unei aplicaţii digitale gratuite, disponibilă online;
-realizarea unui experiment din aria tematică explorarea mediului;
-deprinderea unui comportament responsabil faţă de mediul înconjurător.
Etapele exerciţiului:
-explicarea modului în care plantele cresc(nevoi de bază:apă, lumină şi căldură) şi cum trebuie să planteze seminţele şi să îngrijească plantele din experiment;
-instalarea pe telefoane mobile a aplicaţiei Start Motion;
-explicaţii cu privire la modul cum se foloseşte aplicaţia;
-realizarea experimentului acasă de către elevi;
-prezentarea proiectelor la oră.
Utilizarea metodelor alternative sau complementare de evaluare încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare, prin sarcini contextualizate: realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare. Este important ca elevii sã înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta asupra performanţei obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de progres.
Elevii nu trebuie evaluaţi unii în raport cu ceilalţi, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea evoluţia, progresul, achiziţiile.
Abordarea interdisciplinară reprezintã o cale eficientă pentru modernizarea finalităţilor şi a conţinuturilor educaţiei. Metodele alternative de evaluare impun proiectarea interdisciplinară a conţinuturilor, ca premisă pentru evaluarea autentică.
Din perspectiva proiectării interdisciplinare a învăţării şi a evaluării, proiectul şi portofoliul prezintã următoarele avantaje:
promovează dezvoltarea globală a personalităţii, prin valorificarea achiziţiilor de la diferite discipline de studiu prin integrarea cunoştinţelor, a capacităţilor, deprinderilor şi atitudinilor/valorilor;
deplasează accentul de la „a învăţa despre” la „a şti cum”;
încurajează autoevaluarea, gândirea, mai degrabã decât memorarea sau recunoaşterea unor informaţii;
sunt interactive, angajează elevii în înţelegerea evaluării.
„Răspunsul cel mai scurt este acţiunea” (Proverb din SUA)