DIANA ALINA ENE, LICEUL TEORETIC BILINGV „MIGUEL DE CERVANTES”, BUCUREȘTI

Mărturisesc că actualul context creat de pandemie, la nivel mondial și trecerea de la cursurile desfășurate față în față, în clasă, la cele online, a constituit și pentru mine, ca și pentru majoritatea cadrelor didactice, o provocare, chiar dacă instrumentele Web 2.0 nu-mi erau necunoscute. Am avut șansa de a coordona începând din 2016 proiecte internaționale eTwinning și apoi Erasmus+, în cursul cărora am folosit platforma eTwinning care valorifică munca în colaborare la distanță. Am lucrat deci cu Tricinder, Answergarden, Mentimeter, pentru a vota diferite produse în cadrul unor concursuri (logo-ul, posterul proiectului, etc.), cu MeetingWords, Storybird, Storyjumper, BoomWriter, Fakebook, Stormboard, pentru a crea povești în colaborare, cu Issu, Calameo, Youpublisher, BookCreator, Madmagz, pentru a edita reviste, cu Genial.ly, Powtoon, Picktochart, Penzu, Prezentări Google, pentru prezentări, cu Biteable și Vimeo, pentru a edita materiale video, cu Piktochart, Glogster sau Canvas pentru a crea postere, cu Padlet, Linot, Titanpad, Thinklink, Tagul, pentru a împărtăși idei, cu Wikia Maps, Mindmeister, Coogle, Bubbl.us pentru a crea hărți, cu Socrative, Kahoot, LeaningApps pentru jocuri didactice, cu Quizizz, Google Forms, etc pentru a realiza chestionare.
Iată că nu eram absolut nepregătită pentru munca online. Acest lucru nu înseamnă că în martie 2020, când am fost nevoiți să trecem la cursurile online, nu am încercat să mă pun la curent cu mai multe platforme, instrumente și tehnici de predare-învățare la distanță. Am făcut cursuri și am participat la webbinare despre Google Classroom, Livresq, Google Meet, Zoom, etc.
Am creat încă de atunci clase virtuale pe Google Classroom, pentru că, predând limba și literatura română, o disciplină de examen, și având două clase terminale de liceu eram nevoită să mă mișc repede și eficient pentru a continua pregătirea pentru Examenul de Bacalaureat. Am valorificat încă din semestrul al II-lea al anului școlar 2019-2020 toate instrumentele Web 2.0 pe care le cunoșteam, familiarizându-i și pe elevi cu folosirea lor. Am lucrat sincron pe Zoom și asincron pe Google Classroom. Rezultatele eforturilor noastre comune, profesor și elevi, au fost foarte bune, lucru demonstrat de notele obținute la examen.
Actualul an școlar a început și el cu provocările sale, scenariul galben și apoi roșu. Am patru clase de liceu, a 9-a și a 10-a și copilul personal în clasa a 5-a și este clar că problema cea mai delicată rămâne, evaluarea.
La clasele mele de liceu evaluez, în primul rând, pariciparea activă la orele de curs. Apoi, realizarea de fișe de lectură (poezie, proză), fișe de caracterizare a personajelor, etc. ale căror modele le-am postat în classroom de la începutul anului și pentru care am realizat împreună cu elevii un calendar de predare. Pot nota, de asemenea, realizarea de eseuri: structurate, libere, argumentative, ca instrumente de lucru și evaluare conținute în programa de limba și literatura română încă din clasa a 9-a, dar și proiecte, compuneri de tip paralelă, pe care le învățăm la clasa a 10-a.
Pe lângă acestea, am folosit încă din anul trecut școlar Google Forms, Kahoot sau Learning Apps pentru fixarea cunoștințelor ori recapitulare. Nu în ultimul rând, se poate folosi Jamboard pentru lucrul sincron la clasă ori pentru evaluare sincronă. Să nu uit să precizez, pentru evaluarea cunoștințelor legate de monologul oral, la clasa a 9-a, de exemplu, am cerut elevilor să realizeze mici filmulețe în care să prezinte oral o temă la alegere și am fost deosebit de plăcut surprinsă să constat că au realizat lucruri minunate.
Sigur că aceste instrumente de evaluare au fiecare avantajele și dezavantajele lor. Unii colegi nu se consideră satisfăcuți cu o evaluare orală sau cu cele scrise, de tip eseu, paralelă, ori proiect. Li se pare că elevii au prea mult timp să le realizeze, prea multe surse de inspirație, etc. Și vor instrumente pentru evaluarea pe principilul „lucrărilor de control” și al tezelor. Aici intervin neajunsurile diferitelor instrumente. Google Forms și Kahoot se pot folosi pentru un „test” clasic, doar în măsura în care intervine o limitare a timpului de răspuns. Și aici iar nu mi se pare corect pentru elevi. Nu toți pot răspunde corect în condițiile de stres impus de cele 20 de secunde, la care unii profesori limitează posibilitatea de a răspunde, ca să „nu poată elevii copia”. Jamboard se poate folosi pentru răspunsul sincron de tip „solicitare la tablă”, dar limitează numărul de elevi care pot răspunde o dată, iar clasele noastre sunt de 34 de elevi.
Problemele sunt multe și soluții se pot găsi, dar ceea ce consider eu esențial pentru acest moment este să luăm în considerare că nu trăim și nu lucrăm în condiții „normale”, ca să cerem elevilor un răspuns adecvat la o evaluare „normală”. Și oricum, lucrarea de control și teza, reprezentau de totdeauna un „pat procustian” al ideii de școală. Ne amintim emoțiile și nopțile nedormite pe care ni le provocau.
Poate că pandemia ne va ajuta și pe noi să înțelegem ceea ce unele sisteme performante de învățământ european au înțeles deja, aceea că evaluarea nu trebuie să fie un bau-bau, că se poate face prin metode care să creeze elevului o stare de confort și de încredere, pentru ca acesta să poată da măsura maximă a ceea ce poate și știe. Că evaluarea nu trebuie să creeze o competiție decât cu el însuși și o posibilitate de a progresa.