Unicitatea elevilor ne obligă din punct de vedere profesional să eliminăm tiparele comportamentale: să-i judecăm prin comparaţie sau să-i criticăm, să-i mai modelăm „după chipul şi asemănarea noastră“ sau să le măsurăm devenirea după criteriile expectativelor sociale– pentru a-i integra într-un tipar social acceptabil.
În procesul de educaţie repertoriul emoţional angajat ar fi ideal să aibă comună bucuria trăită de cei doi parteneri în demersul cunoaşterii şi al învăţării.
Schimbarea de paradigmă în ceea ce priveşte educaţia timpurilor noastre include realism, flexibilitate în abordare, creativitate în provocările propuse elevilor şi angajarea efectivă prin responsabilizarea învăţăcelului în propria educaţie.
Treaba copilului nu este să se conformeze aşteptărilor părinţilor sau profesorilor, ci să crească, să înflorească şi să devină tot ceea ce este el capabil să devină, bucurându-se de procesul devenirii.
Rolul nostru ca dascăli este unul nobil şi înălţător: validăm identitatea, dezvoltăm individualitatea de fiinţă separată formându-i abilităţi care vor contribui la valoarea lui umană.
Copiii vin în lume fără nici un concept de sine. Ei învaţă cine sunt, cât de importanţi şi valoroşi sunt (sau nu sunt), în funcţie de modul în care sunt trataţi începând din copilărie. Dragostea şi afecţiunea oferită construieşte în timp, prin calitatea şi cantitatea sa, caracterul sănătos al copilului. În sensul acesta, adulţii cu un nivel al conceptului de sine scăzut şi atitudini mentale negative, au fost invariabil copii privaţi de dragostea şi protecţia de care au avut nevoie în perioada anilor de formare.
Gândul „Eu nu pot” se va cristaliza curând în „frica de a greşi”. Iar frica de a greşi, este marele şi singurul obstacol în calea succesului unui adult.
Noi creionăm jaloanele devenirii copiilor prin convingerile pe care i le formăm, ca părinţi, ca membri ai societăţii, ca dascăli. Educatia începe acasă, continuă la școală și influențează întreaga noastră viață. În educaţie venim cu bagajul ereditar, emoţional şi cu amprenta mediului în care ne-am format în familie; totul în educaţie din acest moment se va face prin prisma structurilor de gândire formate, structuri care vor fi ghidate emoţional.
Școala poate fi un loc excelent unde cei care intră, pot să înveţe ce înseamnă convieţuirea în colectiv, unde profesorii formează personalitățile unor generații de copii. Ceea ce aștepți de la un copil trebuie să-i oferi ca exemplu. În educație nu există standard dublu.
Copiii vin la școală să se vadă în ochii celorlalți, o soluție necesară la și la îndemână pentru a-și descoperi identitatea. Prin raportarea la ceilalți, în contextul relaționării își descoperă sinele; acesta este validat. Oglindirea, aprecierea, siguranța relațională și securitatea emoțională sunt nevoi esențiale ale copiilor.
Fie că suntem dascăli sau părinți, modul în care noi adulții reacționăm la emoțiile copiilor, devine lecție de gestionare a emoțiilor. Adultul este model de forță interioară pentru depășirea obstacolelor. Sentimentele, frustrările, nevoile copiilor trebuie respectate împreună cu dreptul de a greși, de a fi supărat, de a fi furios…”Copiii au dreptul să își simtă durerile. Este trist să nu le tolerăm tristețile. Să nu le putem conține, până ard, până se autovindecă, până produc, ele însele, instrumente mai bune și mai rafinate de relaționare cu lumea.”
Orice eroare poate fi o oportunitate de învățare, pentru că noi adulții dascăli sau părinți suntem creatori de contexte de învățare. Dacă în sistemul de educație elevii nu sunt încurajați să pună întrebări, dorința lor de a comunica puțin valorificată în familie se realizează în grupul școlar. Exprimarea propriilor gânduri, explicațiile și părerile sunt importante, pentru că îi ajută să-și construiască încrederea în sine, să-ți exprime modul de a gândi, să găsească soluții la probleme. Copiii care sunt criticaţi pentru activitatea şcolară vor face foarte repede o asociere negativă între rezultatele şcolare si felul în care simt despre ei înşişi. Ei încep să urască şcoala şi să o evite, ori de câte ori este posibil. Ei văd activitatea şcolară ca pe o sursă de durere şi frustrare. Inevitabil acești copii vor începe să se asocieze cu alţi copii care au aceleaşi atitudini și treptat se obturează canalul de comunicare cu școala, cu familia.
Copiii învață în situații pozitive de încredere, toleranță, acceptare și respect, nu de rușine, din vină sau prin umilire. Pentru copii este important să știe, să vadă că lucrurile se rezolvă că sunt importanți, că ceea ce spun sau fac contează pentru ceilalți.
Evaluare este un proces complex care și-a schimbat cumva sensul său inițial. Evaluarea a devenit un scop al educatiei și nu un diagnostic al educației, cum ar fi normal. E un fenomen în sistemul de învățământ să crezi și să folosești evaluarea ca o modalitate de vânare a greșelilor, a neatenție, a inconsecvenței și nu o modaliate de a înțelege randamentul procesului tău de facilitare a învățării, care bineînțeles că nu se mai rezumă doar la predare. Profesorul care își asumă menirea, transcede predarea și înțelege să relizeze contexete de învățare active și autentice pentru elevii săi. Învățarea cu sens și semnificație pentru elevi aduce cu ea asumarea responsabilitatea actului de învățare.
Învățarea la copii este legată de corp. În orice situație, are loc mai întâi reacția corpului și apoi vine mintea să intre în acțiune. Așa a fost dintotdeauna. Emoția trăită este limbajul corpului ca răspunsul la situație, apoi vine creierul cu răspunsul său. Câți dintre adulți observă acest mesajele trimise prin acest limbaj?
Datorită vremurilor excesiv de tehnologizate, astăzi copiii au nevoie de stimuli puternici în învățare, de experimentare, de mișcare pentru a fi captați, și stimulați să se implice în învățare. Mai mult ca niciodată, copiii sunt astăzi extrem de sensibili și de creativi (dacă li se oferă această posibilitate).
Energia generației actuale de copii iese din tiparele de altădată, sunt extrem de creativi în on-line, au alte relee de conectare la informație și alte relee și limbaje de comunicare.
Generațiile de copii de astăzi au nevoie de mai mult optimism și pasiune față de generațiile precedente, au nevoie de comunicare și înțelegere. Ei nu cresc cu frica zilei de mâine, cresc cu frica părinților de a nu avea copii suficient de buni și competitivi, care să le umple ego-urile lor rănite.
E nevoie de maturitate emoțională și motivațională pentru a folosi sănătos online-ul; copiii nu au acest discernământ, nu au motivație și focalizare a atenției.De aceea este greu de relizat învățarea susținută și autentică în online. Evaluarea corectă în și pentru acestă formă de învățare ține cont în primul rând de nevoile copiilor, de ritmul și posibilitățile lor de înțelegere, de manifestare.
Inainte de toate, evaluare este generoasă în feedback pozitiv care validează nevoia copiilor de a experimenta, de a greși, de încerca. Feedback-ul constructiv are una dintre cele mai puternice influențe asupra învățării, având un puternic caracter educativ. Feedback-ul constructiv vizează: identificarea punctelor tari, identificarea punctelor slabe, oferirea de pași clari pentru îmbunătățire.
Cuvintele pot avea uneori valoarea unui răsărit de soare pentru copii. Fiecare cuvânt contează, așa că un feedback-ul eficient este semnificativ și la obiect. Este de preferat însoțirea feedback-ului de o voce pasivă, deoarece este esențială pentru a oferi feedback care este util fără a fi personal. Părerea noastră despre cum ar putea fi îmbunătățite acele zone șidentificate impreună, îl ajută pe copil să înțeleagă de ce aceste idei ar putea duce la rezultate îmbunătățite.
Orice acțiune este până la urmă un act de curaj așa că că încheierea feedback-ului pe o notă pozitivă arăta încredere în abilitățile de îmbunătățire a activității/rezultatelor.
Când bucătarul gustă supa, vorbim despre o evaluare formativă. Atunci când clientul gustă supa, acesta face o evaluare sumativă.
Accente și restarturi necesare identificate în educație:
Felul în care se face acum evaluarea poate înfrâna învățarea /nu se face pe competențe (ce știe, ce vrea și face ceva cu ceea ce știe), se face doar pe conținut (știe);
Formarea inițială nu este congruentă cu ceea ce este în uz în sistemul de predare-învățare-evaluare, formăm în continuare specialiști din inerția unei pedagogii înțepenite între decenii, pentru ca mai apoi să-i reformăm în proiecte;
E nevoie de activități de învățare variate/aplicate pentru formarea gândirii superioare;
Este nevoie de centrarea învățării pe elev și pe rezultate, pe competențele vizate, nu pe predare, nu pe evaluare;
Generațiile sunt în schimbare, noi ca dascăli trebuie să conștientizăm provocările vremurilor, a abilităților și a limitelor conceptuale, a nivelul de cunoștințe/abilități între noi și elevi;
Unii adulți /profesori au nivel de dezvoltare cognitivă stagnat, nu excelează în abstract; și rulează programe perimate de predare din poziția atotștiutorului care sancționează accederea elevilor la știință;
Fiecare instrument/produs trebuie să fie rezultatul implicării conștiente și a elevilor;
Centrarea abordării pe competențe în educație atrage după sine învățarea prin cooperare/ învățarea este socială;
Învățarea devine mai deschisă și mai provocatoare ca niciodată. Ceea ce urmărim permanent în această ”nouă” formă de educație este modul în care tehnologia va îmbunătăți pedagogia noastră. Atât învățarea cât și evaluare nu mai poate fi în forma reproducerii sau identificării unicului răspuns propus de dascăli. Dezideratul este acela de a folosi această înclinație a copiilor spre digital și valorificarea ei în formarea autonomiei în învățare.
Modalitățile de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare, a aplicațiilor și a platformelor colaborative în sarcini de învățare și de evaluare sunt nelimitate provocând în egală măsură creativitatea și abilitățile dascălului.
Un mod complex și valoros din p.d.v didactic este învățare și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea tehnologiei poate oferi elevilor o serie de opțiuni cu deschidere provocatoare.
Fie că e vorba de platforme precum: Google Classroom, Adservio, Easyclass, Kinderpedia modalitatea propusă facilitează discuțiile, întâlnirile online, evaluarea și autoevaluarea.
Câteva dintre aplicațiile prin care se poate transmite feedback sau rezolvare de sarcini, răspunsuri la întrebări: www.liveworksheets.com, www.miro.com, www.wordclouds.com, www.admin.flipgrid.com,
Google Jamboard permite interactivitate și intervenție personalzată, Google Forms permit conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria profesorului este chemată să valorifice învățarea în multiple forme de asociere, argumentare, ilustrare, alegere, comentare etc. Motiv pentru care evaluare poate fi amplă acoperind cu succes cele trei elemente ale competențelor: cunoștințe, abilități, atitudini.
Multe aplicații sunt sub formă de joc cum este Kahoot, aplicație în care elevii pot deveni „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste sau poate fi un mod de punere în valoare a unor cunoștinte și abilități utilizând Wordwall aplicatie ce permite mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar, ce pot fi realizate foarte ușor și de către elevi.
Programele de animație sunt grozave provocări în sfera creativității pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări cum ar fi: Prezi, Animaker, Genialy. Iar prezentările sunt valoroase proiecte prin care învățarea capătă conotații practice și de bune practici.
În contextul educației online, implicarea este absolut esențială, așadar modul și momentul utilizării acestor instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană profundă și semnificativă.
Orice formă sau context de manifestare ar avea, educația, ar trebui să trateze fiecare indivind ca persoană unică capabilă să dezvolte un spirit original care să ajute la abordarea marilor încercări ale vieții; ar trebui să permită găsirea valorilor care să marcheze o traiectorie pe drumul vieții; ar trebui să îmbogățească individul spiritual.
BIBLIOGRAFIE:
Adele Faber & Elain Mazlish, Comunicarea eficientă cu copiii, Curtea veche, 2013
Copiii invata ceea ce traiesc, Dorothy Law Nolte, Rachel Harris, 2018
Augusto Cury, Părinți străluciți, profesori fascinanți, editura For You, 2018
Oana Moraru, http://www.contributors.ro/author/oana-moraru/
www.educred.ro