De mai bine de jumătate de an trăim o realitate ireală, ceva ce poate generaţia mea a citit în romanele SF ale copilăriei, cele în genul celor scrise de Isaac Asimov. Pandemia ne-a dat vieţile peste cap, atât ca fiinţe sociale, părinţi, copii sau din punct de vedere profesional, ca profesori.
Ca profesor, a trebuit să învăţ lucruri noi, să caut soluţii singură sau să mă consult cu câteva prietene bune din branşă, deci noi ne-am ajutat între noi sau am căutat cursuri online din care să învăţ ceva, deoarece ministerul nu ne-a ajutat cu nimic.
Copiilor le-a părut bine, iniţial, că fac o pauză, însă mulţi au conştientizat rapid că „pauzele lungi şi dese” nu sunt cheia marilor succese şi şi-a dorit să fie din nou la şcoală. Acum s-au născut depresii şi la copii(care nu mai relaţionează şi duc lipsa interacţiunii cu alţii), dar şi la adulţi(care se simt neputincioşi şi iritaţi).
În perioada de online am consolidat lecţii, am predat, dar am şi evaluat. Evaluarea am făcut-o prin portofolii, ascultare, activitate, dar şi teste. Testele le-am aplicat pe platforme dedicate, cu câteva întrebări, cu răspunsuri tip grilă. Am făcut teste pe Socrative şi Google form, iar copiii avea punctajul final, ştiind ce nivel au atins, deci ce notă vor obţine. Dezavantajul acestor teste este munca mea, mai mult decât pentru un test clasic, însă nu mai e atâta timp pentru corectat, să spunem că se compensează. Un alt dezavantaj ar fi că nu pot verifica prin astfel de teste noţiuni de literatură sau compuneri, doar pe cele de gramatică, ceea ce nu este bine, deorece copiii trebuie să exerseze şi aşa ceva, deoarece au în programa pentru evaluare naţională destul de multe exerciţii de lucrat pe text şi de întocmit compuneri.
Acum, că trăim din nou o perioadă de online, o să o iau de la capăt cu teste online sau portofolii, iar la compuneri…le dau ca temă sau să scrie în timpul orei, în „clasă”. Nici eu nu sunt bucuroasă în online, prefer şcoala la şcoală, deorece consider, poate ca mulţi cei din generaţia mea (generaţia cu „cheia la gât”, cu joaca în gaşcă) că faţă în faţă mesajul se transmite cum trebuie, oamenii sunt mai atenţi şi mai receptivi, mai ales copiii, care în online îşi găsesc repede alte preocupări, oricât de interesante ar fi lucrurile pe care le spui la oră.
Sper la vremuri mai bune, pentru că viaţa obişnuită s-a schimbat, nu o să mai revină la ce a fost înainte de martie, dar omul se adaptează.
DUMITRAŞCU GABRIELA-GIANINA ŞC. GIMNAZIALĂ „ŞTEFAN CEL MARE”, FOCŞANI
26
ian.