EDUCATOARE: NICOLAE DARIA DENISA GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT ,,MĂMĂRUȚA” CLUJ-NAPOCA

În alegerea instrumentelor digitale, profesorii trebuie să urmărească valențele pedagogice ale acestora (gradul de interacțiune, de comunicare și colaborare, dezvoltarea competențelor secolului în curs etc.). În învățământul preșcolar evaluarea online este cu atât mai anevioasă cu cât copiii necesită sprijin și îndrumare în permanență din partea unui adult. Este adevărat că este un mediul de învățare mult mai confortabil decât la grădiniță, deoarece se află în confortul propriei locuințe, dar pentru ca această evaluare să fie posibilă se pune multă presiune pe părinții copiilor, deoarece aceștia trebuie le ofere ajutor acestora pe tot parcursul desfășurării evaluării ori aceștia nu sunt deschiși de cele mai multe ori în a participa cu un copil de grădiniță la astfel de acțiuni. Părinții consideră că evaluarea ori alte tipuri de activități desfășurate online nu sunt necesare și utile unui copil din învățământul preșcolar. Pentru cadrele didactice evaluarea reprezintă un element esenţial, indispensabil deoarece îi permite acestuia să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învăţământ precum şi progresul oferind, astfel, o bază ştiinţifică pentru acţiuni ameliorative în perspectiva proectării de noi obiective.
Tehnologia digitala a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță, în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii semnalează disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare. Evaluarea online are, dincolo de avantajele evidente, reliefate și de studiul de față, limite în relaționarea cadru didactic – elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual.
Mai mult, evaluarea online constituie un mare dezavantaj pentru copiii din învățământ preșcolar deoarece de cele mai multe ori această evaluare se desfășoară prin diferite activități practice sau fișe de luru pe care copiii trebuie să le realizeze ori nu putem să fim siguri că acele sarcini au fost realizate de copil sau de părinții acestora. O altă variant de a desfășura evaluarea online ar putea consta în întâlnire live pe diferite platforme și adresarea de întrebări copiilor pe diferite teme, dar dat fiind faptul că într-o grupă sunt aproximativ 25-30 de copii și ca aceștia au vârste cuprinse între 3 și 5 ani nu putem a le pretinde să aibă răbdarea necesară pentru a fi evaluați, pe rând, toți copiii. Tototdată, de față cu părinții aceștia devin emotive, rușinoși și de cele mai multe ori nu cooperează cu cadrul didactic.
În concluzie, din punctul meu de vedere, învățarea online în mediul preșcolar nu este una facilă atât pentru copii cât și pentru cadrele didactice, deoarece nu este o evaluare reală, sinceră care să demonstreze potențialul și capacitățile adevărate ale unui copil.