Nu consider necesară o definire a conceptului de evaluare, deoarece altele sunt premisele lucrării de față. Ceea ce cred însă că ar fi mai potrivit de menționat, ar fi două aspecte care definesc, în general acest proces al evaluării în sistemul de învățământ românesc: verificarea achizițiilor dintr-un anumit moment/ciclu de învățare și apoi, măsurarea rezultatelor obținute. De aici decurge un minus al evaluării și un caracter perimat al ei, anume că nu are ”menirea de a orienta tânărul spre viitor”[1], motiv pentru care astăzi, mai mult decât oricând, ar trebui să acordăm o mai mare atenție acestui rol. De aceea, metodele și tehnicile de evaluare utilizate în procesul de predare/învățare online ar trebui orientate în această direcție.
În aceeași ordine de idei, în acest moment crucial și nemaiîntâlnit în învățământul românesc cel mai important pas pe care trebuie să îl facă orice slujitor al sistemului este cel al schimbării și apoi, al aceptării acestei schimbări. Această situație s-a impus brusc în martie, 2020, și astfel, mulți dintre noi, profesorii, ne-am trezit în fața unei provocări pe care am tratat-o în mod particular. Personal, am avut nevoie de ceva zile să regândesc tot procesul evaluării, să îmi dau seama că nu toate metodele și instrumentele de la clasă le voi putea folosi în online, dar am descoperit treptat că le pot adapta. Mai întâi, am utilizat evaluarea orală pe platforma pe care lucez și acum (Google Classroom), încercând să formulez întrebări/sarcini care să implice puțină creativitate și gândire critică din partea elevilor. Apoi, am trecut la cea scrisă sincronă. Am creat în prealabil testul sub forma unui document word, iar la începutul orei respective, l-am deschis și distibuit și pe ecranul elevilor. Timp de 40 de minute au rezolvat cerințele, apoi au avut 10 minute să încarce răspunsurile date în secțiunea ”activitate la curs – test”. La orele care îmi permiteau acest lucru, am utilizat și utilizez și acum aplicația Kahoot, și tot în timp real, la începutul sau spre sfârșitul orei, elevii primeau linkul și răspundeau întrebărilor. Recunosc însă că în cazul acestei metode de evaluare, notarea propriu-zisă nu mi se pare una obiectivă, riguroasă.
Pe măsură ce timpul a trecut, am aplicat și evaluarea prin proiecte scurte pe care elevii le încărcau în aplicația amintită, dar și la ”evaluarea cu cartea pe masă” (despre care am aflat faptul că așa se și numește în urma participării la un webinar). De pildă, la clasa a XI-a am recurs la această metodă de evaluare în timpul unei ore online, cu sarcini create în prealabil, în urma studierii primei unități ”Fundamente ale culturii române. Originea și dezvoltarea limbii române”. Uimirea a fost aceea că notele nu au fost foarte mari, unele neașteptat de mici, semn că elevii au deficiențe în a folosi manualul, caietul de notițe.
La finalul anului școlar trecut, în urma acestei scurte experiențe de școală online am luat decizia de a căuta soluții de perfecționare în acest sens, mai ales că în privința evaluării constatasem că doza de subiectivitate este mare, dar mai ales că nivelul însușirii anunitor competențe rămânea o necunoscută. Astfel că era imperios necesar să mă informez, să caut, să descopăr alte și alte instrumente de evaluare online care să comporte o doză mai mare de obiectivitatea, dar mai ales o măsurare gradului de însușire a unor competențe. În acest sens, am participat la diverse cursuri online, webinarii, conferințe pe care le descoperisem pe pagini de facebook sau pe google și am descoperit și, ulterior, aplicat astfel de instrumente noi de evaluare care se pretează procesului online. Gama este destul de largă și diversă, dar fiecare profesor este dator să le selecteze pe acelea pe care le consideră potrivite profilului clasei/claselor la care predă, disciplinei predate, particularităților individuale ale elevilor cu care lucrează.
În acest an școlar, pentru că situația din nou a impus trecerea desfășurării procesului de predare-învățare-evaluare în format online, am început să utilizez destul de frecvent următoarele instrumente de evaluare: Quizziz, Google forms, Quizlet, Wordwall, Lifeworksheets, deoarece acestea se adaptează cu ușurință disciplinei pe care o predau și se pliază pe specificul claselor mele. Aplicația Kahoot continui să o folosesc, dar nu neapărat ca metodă de testare sau de evaluare, cât mai cu seamă, ca tehnică de consolidare în etapa de reflecție.
În sensul unei concluzii, m-aș referi la ceea ce ar fi important de urmărit în perioada aceasta și poate, în cea imediat următoare. Desigur, metodele și tehnicile de evaluare online nu sunt nici cele mai obiective, nici cele mai riguroase în ceea ce privește notarea elevilor și poate nici cele mai relevante pentru a demostra gradul de formare/însușire a unor competențe, dar sunt cele care în această situație de avarie a învățământului pe plan mondial, nu doar național, ne sunt de mare folos. Nouă, profesorilor, ne revine sarcina de a alege și utiliza acele forme, metode, intrumente de evaluare pe care le considerăm eficiente, care să aibă caracter activ și să poată măsura nivelul formării competențelor-cheie specifice fiecărei discipline, deoarece ”nu evaluăm pentru a sancționa, spre a minimaliza prestația elevului, spre a specula greșelile”, dimpotrivă, pentru o”judecată reflexivă”[2]
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
Coord. Onojescu, Monica și Pamfil, Alina, Evaluarea competențelor de comunicare și a competențelor culturale, Editura Casa Cărții de Știință, Ediția a VIII-a, Cluj, 2007
[1] Trei întrebări asupra evaluării , de Mirela Mureșan în Evaluarea competențelor de comunicare și a competențelor culturale, p. 16, coord Onojescu, Monica și Pamfil, Alina.
[2] Evaluarea competențelor orale de Eugenia Groșan, în Evaluarea competențelor de comunicare și a competențelor culturale, p. 54, coord Onojescu, Monica și Pamfil, Alina