Pe perioada carantinei dacă ne raportăm la eficiența învățării la distanță, activitatea preșcolarilor a fost cu siguranță cea mai afectată dintre toate nivelurile de învățământ, fiind o adevărată provocare (pentru preșcolarii mai mari) sau chiar imposibilă pentru cei mai mici. Totuși, părinții au primit sarcini de la educatoare cu referire la organizarea timpului și a activităților, sfaturi pentru o comunicare eficientă, bazată pe repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții. Importantă este și cum a fost organizată comunicarea constantă între părinte și educator, jocurile și jucăriile care îi atrag pe preșcolari și să vină în întâmpinarea părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele sale.
Instrumentele și strategiile utilizate pentru conectarea la distanță au fost diferite: prin video, filmulețe cu activități interactive, cântece, simulări, aplicații etc, pe care educatoarea le trimite părinților pentru copii sau prin video conferințe în grupuri mici. Însă, mai important decât metodele selectate, este obiectivul interacțiunii în această perioadă și anume conectarea direct cu preșcolarul. Multe educatoare și părinți au înțeles că nu atât proiectele didactice sau curriculum scris contează mai mult, ci starea emoțională a copiilor și a părinților sunt prioritare în această perioadă de izolare. Educatoarele au îndrumat părinții că este important de organizat copiii să nu înceapă ziua cu jocuri video/desene animate, pentru a diminua riscul de motivare față de activitățile cu valoare educativă superioară ulterioară.
Se știe că în clasele primare, elevii au nevoie sistematic de sprijinul învățătorilor și a părinților în realizarea sarcinilor. Învățătorii au transmis sarcini pentru una-două săptămâni pe e-mailul părinților sau pe grupurile clasei de pe Facebook. Conținutul sarcinilor au fost de a lectura texte scurte, de transcris sau de copiat câte un text. La matematică au avut de rezolvat exerciții și probleme în cantitate moderată.
Din cele menționate de învățători, în clasele primare, de regulă ei încarcă zilnic material pe una din platformele selectate și cunoscute de elevi și părinți (înregistrări video sau audio, plus fișele de lucru aferente), iar obiectivul principal este realezarea sarcinilor, cu ajutorul indicațiilor video. La începutul zilei se propune elevilor și părinților un orar de lucru, cu link- urile potrivite pentru fiecare disciplină sau cerință de lucru. Fiecare copil primește timp de lucru, și fiind ajutat de părinți, este invitat să trimită sarcina realizată învățătorilor în mod individual. De regulă, învățătorii verificau și corectau lucrările și expediau un feedback individual elevilor sau părinților. Unii învățători zilnic sau peste o zi se conectau video cu toți elevii, cu frecvențe diferite în funcție de vârsta clasei. Învățătorii au menționat că dintre abilitățile de învățare, dezvoltarea scrierii corecte durează în timp cel mai mult. Astfel, exercițiile suplimentare de scriere desfășurate acasă (de obicei în context informal) au devenit cele mai utile dintre toate activitățile organizate în învățământul primar.
În învățămăntul gimnazial și liceal, conectarea online a avut ca principal obiectiv în organizarea învățământului de la distanță, nu atât transmiterea unor conținuturi, cât și organizarea și verificarea învățării. O metodă utilizată pe larg de cadrele didactice a fost Flipper classroom, când elevii studiază singuri, pe baza instrucțiunilor trimise de profesori, urmând filmulețele transmise din timp și rezolvând activitățile, iar în timpul întâlnirilor online își clarifică neînțelegerile și își consolidează cunoștințele. În învățământul traditional, metoda utilizată a căpătat denumirea de clasă inversată.
De regulă, profesorii expediau din timp elevilor rezumatul scris al lecției plus link-uri de pe You Tube, filmate de profesori sau de alte personae, de asemenea trimiterea unui tutorial audio sau video cu demonstrația conținutului la disciplina predate etc. Apoi erau organizate conectări online – după ce elevii au primit materialul și tutorialele –pentru verificare prin chestionar oral al înțelegerii și fixarea exerciților de lucru. Profesorii verificau sarcinile propuse elevilor, oferindu-le un feedback constructiv. În procesul de organizare a învățării de la distanță au apărut și unele dificultăți de organizare, în special la unele discipline școlare, unde nu era posibilă organizarea lucrărilor de laborator și a activităților practice. Interacțiunea reală cu copiii, cum era în condițiile clasei, nu era posibilă. În cazul în care nu există un smartphone performant sau un laptop în familie, relația cu elevii s-a menținut prin intermediul unui apel telephonic sau chat. Profesori au trebuit să identifice orice cale de comunicare cu elevii, să îi asigure cu materialele și sarcinile de realizat acasă, uneori prin intermediul colegilor și a rudelor copilului.
Cu ajutorul calculatorului evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insufficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Perioada aceasta nu mai avem decât a spera la ultima parte a frazei: auto-determinarea evaluatului de a învăța mai mult.
BIBLIOGRAFIE:
https://mecc.gov.md/ro/content/formarea-cadrelor-didactice-din-învățământul-profesional-tehnic-pentru-implenentarea.
Pavel Cerbușa –Învățământul general în mod online: eficacitate și eficiență
G.P.N. BĂBANA ARGEȘ PROF. ÎNV. PREȘ. CĂLIN DANIELA
26
ian.