INSTITUTOR PASCU LUCIANA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 99, BUCUREȘTI

Pandemia de coronavirus a provocat o criză care afectează mai multe sectoare din societate, unele dintre ele nepregătite să facă față unor situații critice. Este și cazul educației, pusă în fața unei noi provocări: cea digitală. Din 11 martie, de când s-a decis închiderea școlilor, elevii, profesorii, autoritățile și părinții încearcă să se adapteze la noua realitate, cea a distanțării sociale, în care procesul educațional trebuie să continue în mediul online până la sfârșitul anului școlar. Procesul a fost testat din mers, profesorii s-au adaptat situației într-un timp foarte scurt, iar elevii și-au folosit propriile telefoane, tablete sau laptopuri, sau pe cele ale părinților, pentru a putea urma lecțiile online. Problema este că oficialii din educație au pus în aplicare acest sistem fără o minimă pregătire prealabilă și fără a asigura tuturor elevilor condiții egale de pregătire. Personal, am început prin a studia tutoriale pe internet despre folosirea unei platforme de învățare, apoi a trebuit să-i ajut pe părinții copiilor să-și creeze cont, să utilizeze platforma. Din dorința de a evolua, de a transmite elevilor conținut informațional nou, am ales să particip la programe de formare profesională, să mă documentez, să mă înscriu în forumuri de discuții pe teme de interes școlar, să accesez materiale existente pe diverse medii de stocare (dischete, cd -uri interactive, să descarc materiale didactice găsite pe diferite site -uri educaționale), să parcurg etapele necesare dezvoltării personale, să creez teste online, bareme de corectare, care să ușureze munca didactică. În activitatea desfășurată, am folosit laptopul ca suport pentru obținerea abilităților de lucru.
 Predarea online înseamnă interacțiune, mișcare, schimb de activități, joacă. Cred că provocarea este să regândim învățarea și să ne punem întrebarea ce este învățarea și cum se poate întâmpla atât în clasă, cât și în mediul de acasă.
Am utilizat zilnic resurse digitate, fiind un real sprijin pentru activitatea mea didactică în această perioadă. Am regândit activitățile didactice, astfel încât, proiectarea și desfășurarea acestora în mediul online să fie atractive pentru elevi și mai ales flexibile cu programul și nevoile copiilor. Cu siguranță este nevoie de perfecționare, pentru desfășurarea unor activități de învățare în mediul online. Creându-se noi orizonturi alternative predării tradiționale, este nevoie de o selecție atentă a platformelor utilizate, pentru ca acestea să fie de un real folos elevilor.
Scopul instrumentelor digitale este de a spori procesul de învățare prin faptul că vin în sprijinul sau în completarea celor învățate la clasă, pun la dispoziția profesorilor modalități moderne de predare și evaluare. Trebuie să ne gândim la o reinterpretare a rolului cadrelor didactice și al elevilor.
 Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse.
Cunoaşterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai conştienţi şi îi motivează să se implice în sarcină.Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa evaluărilor şcolare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor valorizatoare şi pe stimularea capacităţii de autoevaluare.
 Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.
Evaluarea inițială are un caracter de diagnosticare, prevenție și presupune activități compensatorii pentru dezvoltare personală.
Evaluarea inițială este un punct de referință pentru a combina cerințele practice ale evaluării formative și a atenției cu privire la diversitate. Revenirea informațiilor către elevi permite, de asemenea, îmbunătățirea proceselor de predare și învățare care au loc în sala de clasă.
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare. Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi:harta conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii.
 Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe). Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
În contextul actual, în cadrul evaluării inițiale la clasa a II-a, am folosit fișele digitale realizate pe platforma liveworksheets, teste realizate în drive folosind formularele google, jocuri realizate în aplicația wordwall.
 Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel preciza ,,ceea ce influenţează cel mai mult învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă”.
 
BIBLIOGRAFIE:
* Nicola, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
* Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
* Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003
* Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și Pedagogică București, 1981.
* Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
* Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas Educațional, București, 1998.