Predarea este componenta prin care transmitem conținut către elev/ student. Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev. Evaluarea și autoevaluarea devin corelative la procesul de predare și învățare (Jinga, 1996).
Primul moment al evaluării- verificarea- reunește modalitățile efective cu ajutorul cărora sunt adunate informații despre nivelul performanțelor școlare ale elevilor și anume: metode de verificare, instrumente de verificare. Al doilea moment în procesul de evaluare este cel al măsurării, definit ca fiind „procedeul de punere în corespondenţă, pe baza anumitor reguli, a unor concepte abstracte cu anumiţi indicatori empirici”. A treia secvenţă a procesului de evaluare este semnificarea. Aceasta se referă la „atribuirea de conotaţii valorizatoare”. Semnificarea îmbracă în practica şcolară două forme: nota şcolară, calificativul. A patra componentă principală a procesului evaluativ este argumentarea. Această componentă are rol de a conferi o mai mare transparenţă actului evaluativ vis-a-vis de modul în care ea este receptată de elevi (Ionescu, 1995).
Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primește un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare. Precizez faptul că după mai multe ore în fața calculatorului m-am simțit mult mai obosită decât dacă aș fi fost în sala de curs.
Printre instrumentele din mediul online, trebuie menționată și platforma ZOOM pentru livrarea conținutului și organizarea activității. Zoom are o variantă gratuită care permite prezența simultană a până la 100 de participanți. La fel și SKYPE. Pentru gestionarea claselor rămân la aprecierea că cel mai util la oră este Google Classroom, dar și Microsoft Team.
Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video- audio sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată.
În opinia mea probele scrise ies din discuție pentru instrumentele online. Inclusiv partea de teze scrise nu mai este apliabilă. Probele practice, putem într- o sesiune video să prezentăm conținutul și modul de rezolvare. Evaluarea și prezentarea lor se poate realiza tot video, într-o întâlnire MEET.
Din metodele moderne de evaluare, pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de mangement al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. Dacă vorbim despre proiecte aplicate (schițe, etc) studentul poate filma prezentarea acestora și o poate posta online de asemenea. Instrumentele de evaluare online ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare.
Evaluarea trebuie să fie corectă. În online marea problemă este verificarea identității. Mai ales în instrumentele gratuite care nu folosesc conturi instituționale. Trebuie să fie completă, continuă și corectă, pentru că rezultatele evaluării sunt folosite ulterior pentru beneficii specifice sistemului: burse, cămine, tabere, premii și altele. SCORM nu este suficient pentru a asigura corectitudinea. Uneori nici chiar conturile instituționale. Pentru a crește gradul de corectitudine a unui examen online, în formatul grilă, o soluție de e-learning trebuie să poată pune la dispoziția creatorului de teste următoarele funcțioalități esențiale:
– Limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări/ nivelul de dificultate;
– Închiderea automată a unui test și salvarea rezultatelor la expirarea timpului alocat;
– Limitarea accesului la rezultatele testului până la finalizarea participării tuturor;
– Limitarea posibilității de întoarcere la întrebările anterioare; (Blândul 2007).
Oricât de performantă ar fi o aplicație de evaluare online, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării. Așadar, facem evaluarea doar pentru că trebuie? Sau în aceste momente grele o facem pentru continuitate. O facem pentru a avea un scop. Pentru a nu ne izola de educație și de tot ceea ce înseamnă ea.
BIBLIOGRAFIE:
Blândul, V., (2007), Demersuri teoretice şi practice în evaluarea progresului şcolar, Ed. Universităţii din Oradea
Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Jinga, I., Petrescu, A., Gavotă, M., Ştefănescu, V., (1996), Evaluarea performanţelor şcolare, Ed. Afeliu, Bucureşti