Privind cum invatarea este eficientizata prin folosirea internetului, putem vorbi despre mai multe aspecte educaționale schimbate. Predarea este componenta prin care transmitem conținut către elev/copii. Instrumente tehnice folosite în procesul predare-învățare-evaluare:
cu laptop, telefon, tablet
prin internet
printr-un mediu corespunzător: locuința profesorului, elevului
manuale, imagini, fotografii, filmulețe, programe internetice accesate de către profesor
instrumentele specifice ale disciplinei: pentru pictură, pentru folosirea instrumentelor muzicale, pentru experimente chimice, fizice
Învățarea necesită pe lângă majoritatea teoriilor o puternică componentă de motivare. Motivația de a învăța, dincolo de teama unei note, este un factor social-cultural foarte complex, care cade în responsabilitatea profesorului dar mai ales a părintelui, indiferent de nivelul de studii. Ca profesor, dar și ca părinte, devine din ce în ce mai mare provocarea răspunsului la întrebarea demotivațională „de ce trebuie să fac eu asta…”. Răspunsul ar trebui să-l găsim, să oferim încă din partea de predare. Cum facem asta? Răspunsul este diferit de la o generație la alta. Răspunsul îl vor găsi și ei în viitor. Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elevi.
Evaluarea este o temă foarte importantă, tocmai de aceea trebuie să asigure cele trei caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Evaluarea din online nu este un scop in sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii si măsuri ameliorative; pune accent pe problemele de valoare și pe emiterea judecătii de valoare; acorda preponderenta functiei educative a evaluarii; incearcă sa devina o interogatie globala, preocupata de promovarea aspectului uman in general; acopera atat domeniile cognitive, cat si pe cele afective si psihomotorii ale invatarii scolare; se ocupa atat de rezultatele scolare cat si de procesele de predare si invatare pe care le implica; se constituie parte integranta a procesului didactic, nu mai este privita din exteriorul acestuia; dezvolta tot timpul o functie de feed-back pentru elev; tinde sa informeze si personalul didactic asupra punctelor tari si punctelor slabe ale eforturilor depuse, asupra eficientei activitatii didactice; își asumă un rol activ, de transformare continua a proceselor de predare si de invatare, de interventie formativa; devine un proces continuu si integrat organic procesului de instruire; evaluarea devine un mijloc de comunicare de informații asupra stadiului invățării, în vederea ameliorării sau reorganizarii acesteia; evaluează elevii in raport cu o norma, cu criterii dinainte formulate; aceste criterii sunt cunoscute și de evaluator și de evaluat; solicită o diversificare a tehnicilor de evaluare, a metodelor si creșterea gradului de adecvare a acestora la situații didactice concrete; vizează deschiderea evaluării spre mai multe perspective ale spatiului scolar (competente relaționale, comunicare profesor-elev; disponibilități de integrare socială); centrează evaluarea pe rezultatele pozitive, fără a sancționa în permanență pe cele negative.
A evalua un elev înseamnă a-i transmite informaţii utile, ajutând pe elev, să se facă în folosul copilului – ea trebuie să-l ajute să-şi construiască viitorul. Trebuie să se adreseze unei fiinţe în devenire care nu a încheiat procesul de dezvoltare.
Integrarea evaluării în structura activităţii didactice de către concepţiile pedagogiei moderne determină amplificarea funcţiei educative a acesteia, situând-o într-o poziţie cheie în procesul instructiv-educativ. A evalua înseamnă, între altele, a emite judecăţi de valoare, ceea ce presupune a te raporta la valori sau a face trimitere la un sistem de valori.
Procesul evaluativ îşi relevă pe deplin funcţia de feed-back atunci când profesorul şi elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului educaţional. Aceasta presupune ca fiecare dintre parteneri să conştientizeze rolul pe care îl deţine la nivelul interacţiunii didactice şi să folosească reacţiile celuilalt pentru a-şi optimiza propriul comportament.
Evaluarea modernă, care promovează tranziţia de la noţiunea de control al însuşirii cunoştinţelor la conceptul de evaluare atât a rezultatelor învăţării dar mai ales a proceselor pe care le implică, semnifică trecerea de la o pedagogie a transmiterii cunoştinţelor la o pedagogie a însuşirii cunoştinţelor şi a ştiinţei de a deveni.