Evaluarea şcolară – actul prin care – referitor la o prestaţie orală, scrisă sau practica – se formulează o judecată prin prisma unor criterii. Evaluarea şi notarea şcolară alcătuiesc o modalitate de codare numerică – însoţită de aprecieri calitative – a rezultatelor obţinute de elevi, servindu-se de scara de la 1 la 10.
Prin evaluare se înţelege măsurarea şi aprecierea cantitativă a efectelor învăţării şcolare.
Evaluarea este aplicabilă în două planuri:
1. cu referire la efectele învăţării – vizează relaţia profesor-elev: nivelul de pregătire a elevilor şi evoluţia acestuia în timp, în funcţie de posibilităţile lor reale de învăţare prin raportare a performantelor obţinute de şcoală la cele aşteptate de societate.
2. cu referire la însuşi procesul instructiv-educativ – vizează autoestimarea profesorului, factorii de îndrumare şi control ai învăţământului în vederea asigurării unei verificări sistematice şi integrale a performantelor elevilor, a conceperii şi realizării unui proces instructiv-educativ capabil să cultive interesul ptr studiu al elevilor.
ETAPE
Procesul de evaluării presupune mai multe etape:
• definirea obiectivelor procesului de învăţământ.
• crearea situaţiilor de învăţare care să permită elevilor achiziţionarea comportamentelor preconizate prin obiective.
• selectarea metodelor şi instrumentelor de evaluare necesare.
• desfăşurarea procesului de măsurare a cunoştinţelor achiziţionate.
• evaluarea şi interpretarea datelor obţinute.
• concluzii şi aprecieri diagnostice şi prognostice
Acţiunea de evaluare didactică include trei operaţii : MĂSURAREA, APRECIEREA şi DECIZIA.
Măsurarea presupune aplicarea unor tehnici specifice pentru a cunoaşte efectele acţiunii instructiv- educative şi a obţine date în perspectiva unui scop determinat. Exactitatea măsurii este condiţionată de calitatea instrumentelor de măsură folosite şi de modul cum sunt acestea aplicate.
– presupune o determinare obiectivă prin surprinderea riguroasă a unor achiziţii şi nu implică emiterea unor judecăţi de valoare.
Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă constituie procesul de judecată de valoare a rezultatelor constatate, prin compararea acestora cu scopurile urmărite .
– presupune şi semnificaţia unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referinţă axiologic.
Decizia reprezintă operaţia de evaluare care asigură prelungirea aprecierii într-o notă şcolară, caracterizare, hotărâre, recomandare,etc. cu valoare de prognoză pedagogică.
– se realizează în raport cu anumite criterii pedagogice, spre exemplu :
a) potenţialul elevului, valorificat la maximum ;
b) creşterea calitativă a activităţii didactice ;
c) prin anticiparea corect-pozitivă, prin metamorfoza diagnozei în prognoză ;
d) îndrumarea evaluatului prin termeni managerial
Metode, tehnici și instrumente moderne de evaluare
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare, contribuie la:
stimularea activismului elevilor;
accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe;
evidenţierea, cu mai multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor şi, în funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activităţii de învăţare;
formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor;
formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii;
formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;
dezvoltarea creativităţii;
dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale;
dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol;
dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare;
formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor metacognitive;
cristalizarea unei imagini de sine obiective;
dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi formarea unui stil de învăţare eficient etc..
Informaţiile obţinute prin intermediul metodelor alternative constituie repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calităţii procesului de predare-învăţare.
BIBLIOGRAFIE:
Albu, M., 2000, Metode şi instrumente de evaluare în psihologie, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,
Bocoş, Muşata,2002, Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană,
Cerghit, Ioan, 2002 , Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Aramis,
Cerghit, Ioan, Bunescu, Vasile, 1988, Metodologia instruirii, în Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti.