PROF. ALBU DOINA LICEUL TEHNOLOGIC ,,CLISURA DUNĂRII” MOLDOVA NOUĂ

Dintre multiplele provocări la care este supus profesorul zilelor noastre, învățarea online este cea care a necesitat eforturi deosebite, atât în ceea ce privește asigurarea suportului digital pentru a putea fi realizată, cât și referitor la adaptarea demersului didactic la noile condiții. Experiența redusă a cadrelor didactice în domeniul predării-învățării-evaluării online este un mare impediment în realizarea unui act educațional de o calitate comparabilă cu cea obținută prin utilizarea strategiilor didactice tradiționale, cu atât mai mult cu cât lipsesc, de cele mai multe ori, îndrumările clare în această direcție sau exemplele de bună practică venite din partea celor cu o experiență mai mare în învățarea online. Sala de clasă a fost înlocuită cu un spațiu virtual, în care profesorul poate acționa cu ușurință doar dacă deține competențele digitale necesare pentru a înțelege modul de funcționare a diferitelor platforme puse la dispoziția școlilor începând din luna martie a acestui an. În absența unor cursuri de formare eficiente care să dezvolte aceste competențe, profesorul se vede nevoit să-și găsească singur soluțiile care să-i faciliteze activitatea în mediul online. Deși volumul de muncă depusă pentru proiectarea unei lecții în mediul virtual este sporit, cadrul didactic nu are certitudinea că ceea ce face este bine.
 Dacă lucrurile par să se reglementeze în ceea ce privește predarea, prin suportul oferit cadrelor didactice pe pagina de sugestii deschisă de Ministerul Educației pe digital.educred.ro, prin programul Teleșcoala, prin atelierele CRED desfășurate prin videoconferință, prin resursele educaționale deschise puse la dispoziție de ISJ etc., evaluarea rămâne un aspect sensibil, ridicând multiple probleme, pornind de la modalitatea de realizare până la obiectivitatea acesteia. Trecerea bruscă de la evaluarea față în față la cea desfășurată în zona digitală îl pune pe profesor în situația de a alege metodele și instrumentele de evaluare potrivite.
 Componentă esențială a procesului instructiv-educativ, evaluarea, în cele trei forme tradiționale (inițială, continuă, cumulativă), îi oferă profesorului oportunitatea de a cunoaște nivelul de pregătire al elevului, de a înregistra progresele făcute de acesta, de a aprecia rezultatele învățării în relație cu obiectivele propuse. Deși contextul evaluării în perioada actuală e altul, ea trebuie să rămână la fel de flexibilă, echidistantă, obiectivă ca și cea tradițională, însă criteriile și metodele de evaluare ar trebui reconsiderate. Pentru că nu profesorul nu știe dacă învățarea la distanță este una temeinică, se impune necesitatea regândirii activității de evaluare, a aplicării celor mai adecvate metode, astfel încât feedbackul obținut să permită îmbunătățirea predării și a învățării.
 La disciplina predată, limba și literatura română, ciclul gimnazial și liceal, am utilizat atât evaluarea orală, cât și pe cea scrisă, cu precizarea că activitatea online s-a desfășurat prin intermediul platformelor classroom și google.meet. Prin observarea sistematică a elevilor am avut în vedere prezența lor în clasa virtuală, frecvența cu care și-au postat temele pe platformă, încadrarea în termenele limită, corectitudinea realizării temelor.
Evaluarea orală a fost realizată fără probleme deosebite, prin punerea de întrebări și primirea de răspunsuri în timpul activităților de pe google.meet. Ea a oferit posibilitatea de a corecta unele erori și de a clarifica anumite noțiuni insuficient înțelese de elevi, lăsându-le acestora o mai mare libertate în formularea răspunsurilor, în manifestarea creativității și originalității. Interacțiunea profesor-elev nu mai este însă aceeași, ca în cazul cursurilor față în față, căci de cele mai multe ori relaționarea a fost oarecum îngreunată de faptul că elevii au preferat să se ascundă în spatele monitorului, nepornindu-și camerele, astfel încât comunicarea nonverbală, atât de sugestivă pentru profesor în a aprecia gradul de înțelegere a explicațiilor oferite, a lipsit mai mereu. Totuși, participarea la discuțiile online atunci când au fost verificate temele sau lecțiile predate anterior a fost benefică, reușind să înlăture aspectele neclare pentru cei mai mulți dintre elevi. În plus, temele postate pe platformă au fost corectate și i s-a oferit fiecărui elev un feedback direct.
În privința evaluării scrise, aceasta presupunând un grad mai mare de obiectivitate în perioada când cursurile s-au desfășurat la școală, nu există certitudinea că elevul a rezolvat testele/chestionarele aplicate singur sau fără a consulta surse de inspirație, așadar gradul de corectitudine, cel mai probabil, a avut de suferit. Apelând la Google Forms, am creat ca instrumente de evaluare online chestionare bazate pe întrebări cu răspuns scurt, de tip paragraf, cu alegere multiplă etc., aceste quizuri fiind mai degrabă aplicabile lecțiilor de limbă de la clasele de gimnaziu, oferind avantajul unui evaluării imediate, cu vizualizarea și memorarea punctajelor. Însă la lecțiile de literatură, care pun accent pe creativitate, având un grad mai mare de subiectivitate, implementarea într-un sistem de evaluare online în vederea evaluării automate e mai greu de realizat.
Am preferat ca metode de evaluare proiectul și portofoliul electronic. De exemplu, la clasa a IX-a am propus proiectul ,,Personalitatea lui Ștefan cel Mare oglindită în literatură”, prezentându-le și explicându-le elevilor sarcinile de lucru, recomandându-le bibliografia necesară, indicând termenul limită și modalitatea de prezentare a proiectului: înregistrarea prezentării și postarea înregistrării pe platformă. În evaluarea acestui proiect am avut în vedere atât calitatea proiectului, cât și calitatea activității desfășurate de elevi, procesul parcurs de ei în realizarea proiectului.
Portofoliul electronic, ca modalitate de evaluare alternativă, mi-a oferit posibilitatea să am o viziune de ansamblu asupra activității online a elevilor. El a inclus temele de casă, notițele elevilor, fișele teoretice puse la dispoziție pe platformă, fișele de lucru, eseurile întocmite de aceștia, PPT-urile etc., fiind evaluat conform criteriile stabilite inițial.
În ciuda unor neajunsuri, incluzând dificultățile tehnice întâmpinate (slaba conexiune, absența unor device-uri), dar și lipsa obișnuinței elevilor de a învăța cu ajutorul tehnologiei și a profesorilor de a preda/evalua apelând la mijloacele digitale, învățarea online a reprezentat o experiență interesantă, deseori plăcută, dacă am face abstracție de cauza care a generat-o. Depinde de fiecare dintre noi, cadre didactice sau elevi, dacă vom înțelege că școala viitorului nu poate exista fără sprijinul noilor tehnologii, de aceea nu ne rămâne decât să ne facem din ele un prieten și un partener de nădejde în procesul de predare-învățare-evaluare.