„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţil în consecinţă! ( R. Ausubel, 1981)
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic. În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii paşi:
• Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
• Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
• Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
• Evaluarea rezultatelor.
Prin intermediul evaluarii, educatoarea cunoaste in fiecare etapa a desfasurarii procesului instructiveducativ, nivelul atins de copii, identifica punctele forte si lacunele din cunostintele, priceperile, deprinderile, aptitudinile, reprezentarile, limbajul copiilor. Pe baza diagnosticului, educatoarea stabileste masurile necesare pentru completarea si aprofundarea cunostintelor, corectarea deprinderilor gresite, perfectionarea priceperilor si deprinderilor.
Învăţământul preşcolar se foloseşte de cunoştinţe pentru a optimiza procesul de integrare a copilului preşcolar în mediul social şi pentru a stimula dezvoltarea potenţialului biopsihic de care dispune nativ copilul.
Formele de evaluare utilizate în grădiniţă sunt:
– evaluarea iniţială, care constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în grădiniţă;
– evaluarea continuă pe care o regăsim în desfăşurarea tuturor activităţilor din cadrul grădiniţei;
– evaluarea sumativă sau cumulativă care se concentrează asupra rezultatelor grupei de preşcolari, reflectând performanţele.
Evaluarea am realizat-o la grupa pe care o conduc prin aplicarea de probe orale, scrise, practice, probe ce au fost aplicate atât în activităţile de grup cât şi individuale şi frontale. Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv educativ din grădiniţă fără de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecărui copil în parte şi ale grupei în ansamblu. Pe lângă funcţiile de măsurare, de diagnosticare şi de prognozare, un rol important al evaluării iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmăreşte în primul rând socializarea copiilor.
Probele de evaluare iniţială au fost aplicate pe parcursul primelor două săptămâni al anului şcolar şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii de dezvoltare.
Evaluarea continuă sau de progres se realizează prin observarea continuă a comportamentului copiilor şi a semnalării progreselor pe care le obţin prin trecerea de la o sarcină la alta. Evaluarea continuă operează şi în alte forme şi anume recompensarea succeselor pe care copiii le obţin în procesul de învăţare sau prin atitudinile de sprijin, de încurajare pentru depăşirea anumitor obstacole şi dificultăţi în învăţare.
Evaluarea sumativă intervine la capătul unei componente tematice care se desfăşoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârşit de semestru, cu scopul de a stabili noile comportamente achiziţionate.
Metodele şi tehnicile de evaluare sunt următoarele: metoda observaţiei care constă în consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului; metoda consemnării grafice a preferinţelor care permite interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil, prin evidenţierea domeniilor de activitate la care copilul a participat cu interes şi cele faţă de care a manifestat interes scăzut; metoda consemnării grafice a progreselor copilului care este o metodă comparativă care pune în evidenţă anumite manifestări prin valorile lor la start şi prin valorile înregistrate într-o fază ulterioară a angajării într-o activitate oarecare; metoda portofoliului cuprinde rezultatele relevante, obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare: probe scrise, orale, practice, proiecte sau prin activităţi extracurriculare.
Portofoliul poate fi utilizat ca o metodă de evaluare flexibilă, complexă şi integratoare, care asigură promovarea interdisciplinarităţii şi trebuie privit atât ca metodă complementară de evaluare, cât şi ca mijloc de valorizare a muncii individuale.
Această metodă constă în selectarea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (desene, picturi,colaje)pentru ca să poată opera ulterior evaluarea de tip cumulativ care va sublinia progresele realizate de ei într-o unitate mai mare de timp. „Testele standardalizate” sunt instrumente de evaluare a performanţelor preşcolare pe baza unor criterii de apreciere coerente şi explicite formate dintr-un grupaj de întrebări (itemi) care descoperă o arie de conţinut.
Metodele şi tehnicile de evaluare promovează dezvoltarea globală a personalităţii, stimulează responsabilitatea copilului, prin libertatea de selectare a temelor şi a mijloacelor de realizare, evaluează preşcolarii în acţiune, adică în procesul de învăţare.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
BIBLIOGRAFIE:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,EDP.;
Păişi Lăzărescu Mihaela, Liliana Ezechil –Laborator preşcolar, Ed.V&Integral,Buc.,2011.
Neacşu Ioan – Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990.