ÎNVĂȚAREA ONLINE – EVALUAREA ONLINE

PROF. ANDRONIC GHEORGHE NELU ȘCOALA GIMNAZIALĂ CACICA

În anul școlar 2019 – 2020, începând cu 11 martie 2020, Ministerul Educației și Cercetării a luat decizia de a suspenda cursurile față-în-față, iar o primă urmare a fost faptul că sistemul de învățământ a trebuit să se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională. În acel moment măsurile instituite prin starea de urgență ne-a relevat maniere diferite, câteodată inedite, de a fi și a acționa. În acel moment, profesori, părinți, și copii deopotrivă ”ne-am trezit” în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială și de continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, și de petrecere a timpului liber. Deaoarece toate acestea s-au întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața unei provocări de o magnitudine pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent.
În aceste circumstanțe au apărut, inevitabil, o serie de impedimente de natură logistică, pedagogică, tehnică și de conținut în domeniul unor discipline școlare, ce pot să fie văzute fie ca obstacole, fie drept provocări cărora profesorii, elevii, părinții și decidenții educației au încercat și încearcă să le facă față în ritmul rapid în care apar, manifestând, în proporții variabile, disponibilitate, interes, măiestrie pedagogică, inventivitate. În același timp, trebuie menționat că nu au existat și cred că nu existănici în prezent măsuri care să poată fi aplicate la nivelul întregii populații școlare, tocmai de aceea, soluțiile adoptate la nivelul unităților de învățământ și al claselor variază foarte mult de la unele experiențe antrenante și memorabile de învățare prin sesiuni de învățare online și ajungând la situații în care perioada de suspendare a cursurilor față în față a însemnat pentru unii elevi un haos total față de școală și, implicit, față de învățarea formală.
Activitatea online are, avantaje, dar și dezavantaje, astfel că dincolo de avantajele evidente, are și limite în relaționarea cadru didactic – elev, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual.
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc mai multe mijloace specifice, dintre care cel mai frecvent:
• aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup, precum Whatsapp, Facebook messenger etc.
• apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev;
• utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi site-uri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc.;
• platformele specializate de e-learning – Google classroom, Edmodo, Easyclass etc.:
• aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams.
La toate acestea, se adaugă instrumente și aplicații online pentru activități de învățare (ex.: Kahoot, Padlet, Bubbl.us, Dotstorming, Wordwall etc.), precum și platforma eTwinning pentru proiecte colaborative complexe.
Majoritatea profesorilor consideră că timpul dedicate predării online este mai mare decât în maniera tradițională și reușesc mult mai greu să motiveze și să mențină treaz interesul elevilor. Cadrele didactice descoperă limitele instrumentelor de lucru și ale platformelor online prin experiență directă, concluziile la care ajung fiind, de fapt, cunoscute din literatura de specialitate din ultimii ani[1] .
Evaluările pot fi subiective dacă se aplică o metoda de evaluare “one to one”: profesor – elev. Dacă la învățământul clasic, colegii de clasă puteau fi martorii unei evaluări subiective, în situația în care evaluarea se face pe format profesor elev pe un canal separat față de ceilalți copii, șansele ca evaluarea subiectivă să fie descoperită și “taxată” scad drastic. Iar un părinte, chiar dacă asistă la evaluare, neavând termen de comparație cu alți studenți/elevi nu poate trage o concluzie pertinentă. Tocmai de aceea ar trebui stabilite prin programarea didactică foarte clar criteriile de evaluare iar acestea criterii să fie publice.
Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea lansată profesorilor este aceea de a se îndepărta de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
Învățarea – și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni, aceștia manifestând o creativitate uluitoare.
Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate. Astfel putem enumera:
– Google Classroom: aici se poate discuta cu elevii – Meet video chat e inclus gratuit acum; pot fi corectate teme și se poate fi oferi feedback direct fiecărui elev, etc.
– Google Jamboard aici se poate vizualiza foarte facil răspunsurile scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale.
– Google Forms – permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu. Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria profesorului este să construiască distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un proces de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni. Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul.
– Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste.
Există, de asemenea, multe programe de animație pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări: Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screencast-o-matic în care să surprindă atât imagine de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
BIBLIOGRAFIE:

Lewin, C., Smith, A., Morris, S. and Craig, E. (2019). Using Digital Technology to Improve Learning: Evidence Review. London: Education Endowment Foundation. Online: https://educationendowmentfoundation.org.uk/public/files/Using_Digital_Technology_to_Improve_learning_Evidence_Review.pdf

Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6, https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-componenta-esentiala-a-procesului-instructiv-educativ1.pdf
Școala online, Elemente pentru inovarea educației, Constantin Cucoș, București, Mai 2020

 

[1] Lewin, C., Smith, A., Morris, S. and Craig, E. (2019). Using Digital Technology to Improve Learning: Evidence Review. London: Education Endowment Foundation. Online: https://educationendowmentfoundation .org.uk/public/files/Using_Digital_Technology_to_Improve_learning_Evidence_Review.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *