Predarea este componenta prin care transmitem conținut către elev. De cele mai multe ori, predarea se rezumă la un proces unidirecțional, chiar dacă majoritatea autorilor de specialitate recomandă interacțiunea, care presupune o metodă de a testa (evalua) capacitatea elevului/studentului de a reține, înțelege și aplica ideile sau conceptele prezentate în procesul de predare. Interactivitatea foarte des întâlnită în cadrul proceselor didactice moderne, cu toate că nu de multe ori sunt finalizate cu o evaluare pe bază de note, ci este mai mult o formă de autoevaluare a procesului educațional în sine, practicată în special de profesori preocupați de activitatea lor. Cu cât nivelul de studii este mai ridicat cu atât conținutul care trebuie consultat „offline” de către elev/student crește.
Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev/student. Învățarea necesită pe lângă majoritatea teoriilor o puternică componentă de motivare. Motivația de a învăța, dincolo de teama unei note, este un factor social- cultural foarte complex, care cade atât în responsabilitatea profesorului dar mai ales a părintelui, indiferent de nivelul de studii. Ca profesor, dar și ca părinte, devine din ce în ce mai mare provocarea răspunsului la întrebarea demotivațională „de ce trebuie să învăț asta…”. Răspunsul ar trebui să-l „găsim”/oferim încă din partea de predare. Cum? Încă nu știu. Știu doar că răspunsul este diferit de la o generație la alta. Știu că răspunsul îl vor găsi și ei în viitor.
Evaluarea… Să predai e simplu. Poate fi chiar fun, dacă îți place ce faci. Poate fi challenging, sau poate fi o meserie pe care o faci, după care dormi liniștit. Învățarea nu e chiar treaba ta ca profesor. Ai un curriculum, ai livrat ce ai putut mai bine, să învețe elevul… Dar evaluarea e în responsabilitatea ta. Iar pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3C caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Încep cu un citat dintr-un articol din referințele de mai jos: În cadrul instruirii asistate de calculator se impune regândirea materialului de învățământ, conceperea și scrierea mai multor versiune de soft educațional, testarea lor pe serii de subiecți și apoi desprinderea concluziilor privitoare la eficiența softului respectiv. Toate referinţele sunt din urmă cu aproape 10 ani! Asta înseamnă că aveam suficient timp să pregătim astfel de instrumente. Aveam timp să creăm o alternativă în caz de astfel de crize fără precedent.
Un alt citat: Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere. Perioada aceasta nu mai avem decât la a spera la ultima parte a frazei: auto- determinarea evaluatului de a învăța mai mult. De multe ori spun că: examenul este ultima lecție pe care o primește studentul înainte de a absolvi, fără a folosi lecție în sensul peiorativ.
Precizez faptul că după mai multe ore în fața calculatorului m- am simțit mult mai obosită decât dacă aș fi fost în sala de clasă. Consumi mai multe resurse ca să te faci înțeles? Îți lipsește interacțiunea directă? …
În instrumentele din articol, trebuie menționată și platforma Zoom pentru livrarea conținut și organizarea activităților. Zoom are o variantă gratuită care permite prezența simultană a până la 100 de participanți. La fel ca și Skype. Pentru gestionarea claselor rămân la aprecierea că cel mai util la ora actuală este Google Classroom, dar și Microsoft Team.
Instrumentele gratuite folosite pentru predare sunt suficient de mature pentru a ne asigura continuitatea pe un termen scurt și mediu. Pentru învățare, conținutul on- line dar și filmulețele de pe Youtube pot fi îndeajuns pentru a oferi evaluatului șansa de a se pregăti.
Nici unul din instrumentele de mai sus nu este în schimb dedicat metodelor complete de evaluare. Voi încerca o analiză a acestora pe metodele de evaluare: Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. Se poate. După opinia mea probele scrise ies din discuție pentru instrumentele on- line. Inclusiv partea de teze scrise nu mai este aplicabilă.
Probele practice… doar dacă au aplicabilitate în mediul electronic. De exemplu, săptămâna viitoare vom avea probe de competențe și rezolvare de probleme cu studenții la disciplina ISA, modulul Excel. Modele de subiecte clasice pe care le susținem cu studenții de anul I, sunt prezentate (conținut și mod de rezolvare) într-un playlist Youtube dedicat. Cum vom implementa aceste probe practice în platforma Moodle, va fi documentat într- un articol sau video în curând. Da vom reuși!
Din metodele moderne, nu am nici o idee cum s- ar putea face observarea și autoevaluarea în mediul on-line. Pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. Dacă vorbim despre proiecte aplicate (modele, schițe, etc.) elevtul poate filma prezentarea acestora și o poate posta on- line de asemenea.
Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pe lângă recomandările descrise mai sus pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția evaluatorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator: SCORM. Chiar dacă în articol dintre soluțiile mai cunoscute este menționat doar Moodle, țin să precizez că platforma BlackBoard este mult mai robustă venind cu modele de implementare atât on- premises cât și on- line. În on- line marea problemă este verificarea identității. Mai ales în instrumentele gratuite care nu folosesc conturi instituționale. Trebuie să fie completă, continuă și corectă, pentru că rezultatele evaluării sunt folosite ulterior pentru beneficii specifice sistemului: burse, cămine, tabere, premii și altele. Iar pentru a fi corectă, toți participanții la proces trebuie să fie conștienți de acele lucruri.
SCORM nu este suficient pentru a asigura corectitudinea. Uneori nici chiar conturile instituționale. Contul instituțional unic, care identifică un student după matricolul său, permite gruparea acestora pe serii, formații și grupe de cursuri, și de multe ori identificarea timpului de răspuns la un test grilă on-line. Mai mult de atât, o soluție on-premises poate monitoriza și înregistra IP-ul de pe care s-a conectat un candidat, pentru a asigura faptul că studenții nu s-au unit în grupuri pentru a răspunde la chestionarele de evaluare.
Pentru a crește gradul de corectitudine a unui examen on- line, în formatul grilă, o soluție de e-learning trebuie să poată pună la dispoziția creatorului de teste următoarele funcționalități esențiale:
Definirea și gruparea întrebărilor pe categorii ;
Alocarea dinamică în teste a întrebărilor de pe diferite categorii;
Dispunerea aleatorie a întrebărilor și variantelor de răspuns în test;
Definirea diferitelor tipuri de întrebări în categorii: cu un singur răspuns, cu răspunsuri multiple, răspunsuri scurte și multe alte variante;
Programarea testelor la anumite intervale orare;
Limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări și de nivelul de dificultate, validat în prealabil;
Închiderea automată a unui test și salvarea rezultatelor la expirarea timpului alocat;
Limitarea posibilității de întoarcere la întrebările anterioare;
Punctaj diferit pe tipuri de întrebări și nivel de dificultate;
Posibilitatea de reluare a testului de la întrebarea, momentul în care s-a întrerupt accesul on-line la test, din varii motive dependente sau nu de platformă sau evaluat;
Protejarea accesului în teste cu o parolă comunicată pe alte canale (eventual într-o sesiune Skype sau alt instrument în care să se asigure prezența elevilor);
Limitarea accesului la rezultatele testului până la finalizarea participării tuturor participanților la proces.
După opinia mea, doar platformele în care utilizatorul se conectează cu credențiale instituționale (matricol și parolă gestionată centralizat) sunt suficient de sigure pentru a permite evaluarea de la distanță. Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului.