Verificarea măsurii în care scopurile şi obiectivele, dintr-o etapă educațională dată, au fost atinse reprezintă evaluarea. Ea este un ansamblu de acţiuni grupate în jurul a trei procese de bază : controlul (verificarea), analiza cantitativă (măsurarea) şi analiza calitativă (aprecierea valorică).
În activitatea instructiv-educativă, ea dă posibilitatea urmăririi realizării (cât, cum, gradul de adecvare) obiectivelor, conform previziunii, organizării, deciziilor luate.
S. Iosifescu defineşte evaluarea prin « procedurile aplicabile proceselor de educaţie, educabililor, educatorilor, instituţiilor de educaţie şi sistemului şcolar în ansamblul lui în vederea :
– stabilirii raportului între performanţele obţinute şi cele intenţionate ;
– corectării rezultatelor în sensul dorit . »
Relaţia evaluării cu celelalte activităţi şi funcţii educaționale trebuie precizată :
– în raport cu proiectarea de perspectivă, planificarea, programarea, urmăreşte nivelul realizării obiectivelor, a competențelor prevăzute ;
– în raport cu organizarea, desfăşurarea conform sistemului acţional şi structural proiectat ;
– în raport cu dirijarea, coordonarea, dezvoltarea la momentul oportun şi eficient.
Există mai multe tipuri de evaluare :
iniţială ( de informare, ca bază pentru previziune) ;
continuă ( de constatare şi apreciere a dinamicii elementelor procesului organizat, dirijat, coordonat, cu rol corectiv) ;
finală ( de apreciere cantitativă şi calitativă a realizării globale a obiectivelor, a competențelor ca bază pentru reglare).
Evaluarea iniţială se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul respectiv. Aceasta constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de instruire.
În opinia lui Ausubel, învăţarea este puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. De aceea evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de instruire:
– modul adecvat de predare – învăţare
– aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare
– adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
Principalele componente ale evaluării sunt :
1.) Obţinerea informaţiilor : proces complex de identificare şi selecţionare a datelor;
2.) Prelucrarea statistică a informaţiilor are în vedere organizarea sistemului de date pe criterii aritmetice şi numerice . Centrarea activităţii trebuie să se facă pe principiile fidelităţii şi ale validităţii.Prelucrarea statistică se poate realiza cu metode clasice sau cu cele mai moderne, recurgând la calculatorul electronic.
Statistica permite :
organizarea sistemului de date obţinut ;
analiza fenomenelor educaţionale prin studiul unor mărimi statistice fundamentale (frecvenţa, dispersia, abaterea, corelaţia);
stabilirea reprezentativităţii unei colectivităţi şcolare analizate, pentru a putea desprinde concluzii pentru întreaga colectivitate ;
stabilirea încrederii ce trebuie acordată diferitelor ipoteze statistice cu privire la variabilelor educaţionale .
Elaborarea aprecierilor are în vedere emiterea şi formularea ştiinţifică a unor judecăţi de valoare asupra datelor prelucrate din punct de vedere statistic.
Capacitatea de a sesiza notele caracterisice ale fenomenelor educaţionale, dominantele şi tendinţele de a face corelaţiile cele mai juste, reprezintă omcaracteristică a fiecărui colectiv . Evaluarea analizează activitatea şi rezultatele activităţii celui evaluat, urmărindu-se dacă rezultatele obţinute de acesta corespund aşteptărilor.
În activitatea de evaluare se au în vedere următoarele etape:
– obţinerea de informaţii despre activitatea celui evaluat şi despre rezultatele obţinute de acesta;
– prelucrarea informaţiilor;
– formularea unor aprecieri ( care pot să fie pozitive, în sensul că munca depusă de cel evaluat este apreciată şi încurajată dar şi negative,în cazul în care rezultatele obţinute nu sunt pe măsura aşteptărilor);
– adoptarea unor decizii ( în funcţie de rezultatul evaluării, acestea pot fi favorabile sau necesită corectarea activităţii în vederea obţinerii rezultatelor scontate).
Utilizarea tuturor celor trei forme de evaluare conduce la o atitudine justificată şi eficientă a dascălului în activitatea didactică şi la realizarea unui proces didactic de o mai bună calitate.