PROF. CLIM MIHAELA ECATERINA G.P.P. ”STELUȚELE MARII” CONSTANȚA

Evaluarea este o dimensiune fundamentală a procesului de învăţământ, ea determinând valoarea rezultatelor şi progreselor învăţării. Prin urmare, predarea se justifică numai dacă generează învăţare, dacă îi motivează pe copii şi îi implică în efortul de învăţare, obiectivele acesteia şi modul de realizare fiind deduse din obiectivele învăţării. Prin evaluare, cadrul didactic urmăreşte cum învaţă preşcolarii, îi ajută să conştientizeze propriile succese sau eşecuri, să-şi amelioreze performanţele şi eforturile, îşi evaluează propria sa activitate, elaborează judecăţi de valoare despre el însuşi, ca educator, despre calitatea activităților, reuşita sau nereuşita unor strategii utilizate.
Metodele alternative de evaluare presupun o investigare de mai lungă durată a comportamentului preşcolarilor. Astfel, procedeuri tradiţionale, precum observarea curentă a comportamentului copiilor, întrebări de evaluare, exerciţii, probe scrise şi practice, etc. sunt completate de teste de diagnostic, fişe de evaluare, chestionare, studii de caz, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, de aptitudini, formative, fişe individuale de progres, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii, elaborări şi eşantionări de proiecte.
În ultima perioadă s-au făcut diverse eforturi de a integra anumite tehnologii noi în procesul măsurării şi aprecierii, spre exemplu, tehnicile bazate pe utilizarea calculatorului, tehnicile video, de înregistrare audio,ş.a. Educatoarele sunt încurajate să pregătească propriile lor probe de diagnostic, acestea fiind utile pentru depistarea greşelilor copiilor şi pentru analizarea şi explicarea lor. Dealtfel, este încurajată şi „evaluarea complementară” prin utilizarea unor mari varietăţi de strategii alternative, destinate evaluării calitative.
Menţionez câteva dintre aceste metode, întâlnite mai des în activitatea educatoarelor: observarea sistematică a comportamentului copilului; fişa de evaluare individuală, investigaţia; studiul de caz; evaluarea cu ajutorul calculatorului.
Fişa de evaluare este completată de educatoare, care înregistrează date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care le identifică în comportamentul copiilor (anumite fapte, probleme de comportament, aptitudini deosebite ale preşcolarului în anumite domenii). Pe lângă aceste date se adaugă interpretările educatoarei în legătură cu cele observate. Un dezavantaj major al fişelor de evaluare este faptul că implică foarte mult timp şi are grad redus de obiectivitate. În realizarea fişelor de evaluare, educatoarea poate utiliza următoarele tehnici de înregistrare a datelor: înregistrări factuale şi înregistrările narative (de tip jurnal).
Înregistrările narative sau de tip jurnal sunt aprecieri, impresii asupra activităţilor individuale sau de grup care prezintă aspecte reuşite sau mai puţin reuşite şi se fac la sfârşitul zilei.
Fişa de evaluare este un formular pe care sunt formulate sarcini ce urmează a fi rezolvate de preşcolari, în timpul activităţii, de regulă după predarea unei secvenţe de conţinut. În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către educatoare, pe baza căruia poate face precizări şi completări, noi exemplificări etc., în legătură cu conţinutul predat. În funcţie de complexitatea conţinutului predat, se pot aplica fişe de evaluare pe domenii experienţiale (pot evalua cunoştinţele copiilor dintr-un singur domeniu de cunoaştere), pot fi interdisciplinare sau transdisciplinare. Fişa de evaluare are un pronunţat caracter de lucru, de optimizare a învăţării, ceea ce o şi deosebeşte de testul de evaluare care se foloseşte, prioritar, pentru aprecierea şi notarea preşcolarilor. Aceasta mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a comportamentului şi activităţii copilului, în această situaţie evaluarea având un rol sumativ.
Investigaţia oferă copilului posibilitatea de a aplica într-un mod original şi creativ cunoştinţele însuşite, în situaţii noi şi variate, pe parcursul unei activităţi sau pe o perioadă mai îndelungată. Investigaţia solicită copilul la îndeplinirea unei sarcini de lucru, prin care poate pune în practică şi demonstra cunoştinţele şi capacităţile sale. Această metodă presupune definirea unei sarcini de lucru, cu întrebări precise şi înţelegerea sarcinilor de către preşcolari şi promovează interrelaţiile în grup şi deprinderile de comunicare, stimulează iniţiativa copiilor pentru luarea deciziilor. Prin utilizarea investigaţiei se poate realiza o acumulare de cunoştinţe, se exersează anumite abilităţi de investigare a fenomenelor, se evaluează capacităţile, competenţele copiilor de a realiza asemenea demersuri. Ca metodă de evaluare, investigaţia aduce în prim plan potenţialul creativ al preşcolarilor, punându-se accent pe iniţiativă, cooperare, comunicativitate, flexibilitatea gândirii, capacitatea de argumentare şi de rezolvare a situaţiilor problemă.
Prin utilizarea studiului de caz, educatoarea deprinde preşcolarii de mici să observe şi să analizeze situaţiile sau fenomenele supuse atenţiei, să asculte şi să accepte schimbul de opinii, să participe activ la analiza unei situaţii problemă. Prezentat sub forma unei povestiri, a unei întâmplări reale ( sau aparent reale), cazul supus analizei şi dezbaterii determină copiii să se manifeste critic faţă de o situaţie dată. A-i învăţa pe copii să gândească critic înseamnă a-i învăţa să gândească democratic, ceea ce-i va face să caute soluţii multiple la situaţiile variate în care se vor găsi, formându-şi o viziune mai largă despre realitate.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului constituie un mijloc modern şi necesar în realizarea procesului evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o activitate foarte îndrăgită de copii poate constitui un prilej de evaluare care asigură unitate cunoaşterii, depăşind graniţele disciplinelor printr-o abordare interdisciplinară a conţinuturilor. Jucându-se la calculator, copilul este pus în situaţia de a aplica în contexte noi şi variate cunoştinţele acumulate anterior. Evaluarea cu ajutorul calculatorului poate fi utilizată în diferite situaţii: la sfârşitul unor activităţi frontale, în timpul unor jocuri didactice, a activităţilor integrate, în cadrul activităţilor liber alese şi la activitatea opţională, dacă se desfăşoară la grupă. Jocuri, cum ar fi: „Piti-clic îşi alege o meserie”„La fermă”, „ Cine ştie, câştigă!”, „ Cu matematica în lumea poveştilor”, „ Hai la şcoală”, ”Alfabetul”, „Vreau să ştiu” pun copiii în situaţia de a-şi valorifica cunoştinţele acumulate la diferite domenii de cunoaştere ( DŞ, DLC, DEC, DOS ). Evaluarea cu ajutorul calculatorului prezintă anumite caracteristici: răspunsurile sunt apreciate cu exactitate, timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate imediat,există posibilitatea abordării unui subiect printr-un joc, dar cu nivel diferit de complexitate, fapt ce oferă satisfacţii tuturor copiilor . Dezavantajul acestei metode constă în faptul că se măsoară mult mai greu abilităţile, stările afective, atitudinile şi conduita preşcolarului.
 
BIBLIOGRAFIE:
*Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,EDP.;
*Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
*Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
*Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006;
*Tomşa, G., Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Mălureanu, F., Ştefănescu, C., Tomșa, R. ( 2005) – „Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti, supliment la Revista învăţământului preşcolar;