Perioada prin care trecem reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită, întregul nostru stil de viață este pus la îndoială pe o perioadă nedeterminată, veștile negative ne asaltează din toate părțile, izolarea ne afectează resursele pe diferite paliere. Ce se întâmplă cu elevii, cu școlile, cu sistemul de predare-învățare-evaluare în general?
Învățământul on-line deschide posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate (vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-line, care abundă media în această perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de învățământ clasic, tradiţional, „față în față” sau adecvată unor contexte speciale, așa cum se întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de învățământ, public și privat, indiferent de nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus acum de perioada dramaticӑ pe care o traversӑm.
Tot ceea ce înseamnӑ proces educațional de predare-învӑțare a redevenit în atenția noastrӑ sub titulatura de proces educațional la distanțӑ. Cu toții ne-am mutat activitatea în mediul on-line, am fӑcut cunoștintӑ și am „îmblȃnzit” aplicații care faciliteazӑ învӑțarea la distanțӑ.
Învățământul la distanță desemnează o nouӑ experiențӑ de învățare, pe care elevii noștri o experimentează cu succes. În timp ce aceastӑ învӑțare la distanțӑ (Distance Learning) reproduce învățarea la fața locului, profesorii noștri au început sӑ ofere o instruire adecvatӑ care să permitӑ elevilor să îndeplinească standardele așteptate într-un mediu.
În absența relaționării față în față cu elevii, în contextul fizic al clasei, trecem printr-un proces de adaptare, flexibilizare și meta-învățare. Cu alte cuvinte, exersăm alături de elevi și suntem modele pentru elevi pentru a ne îmbunătăți exact acele laturi pe care le cere viitorul care vine…astăzi. Atât pentru elevi, cât și pentru profesori, on-line-ul, în general, învățarea la distanță, în speță, este o provocare! Nu suntem obişnuiţi cu o asemenea libertate. Avem nevoie de interacțiunea noastră tradițională sau putem să ne adaptăm cu adevărat unor lecții care par poate lipsite de suflet? Îmi place să simt emoția elevilor mei, îmi place să le transmit din trăirile mele. Menționez un aspect important – Interacțiunea! Este, totodată, posibil să observăm în această perioadă de predare on-line, elemente de comunicare interumane care se pot pierde. Nu mai putem observa în întregime limbajul corpului celeilalte persoane şi trebuie, de exemplu, să fim un pic mai atenţi la reacţiile receptorului pentru a le interpreta corect. Dar… când a fost inventat învățământul on-line, nimeni nu s-a gândit că va fi extrem de util omenirii în condițiile unei pandemii. Asta trăim astăzi și ne adaptăm!
Practica on-line de până acum ne-a oferit situații variate, în care strategiile didactice au devenit, cumva, mai flexible, de aceea suntem în măsură să oferim cȃteva recomandӑri pentru aceast tip de învӑțare la distanță, proprie acestei perioade:
→ Asigurarea unei comunicări clare, nuanțate, explicite și, în același timp, ferme în cazul în care elevii adresează întrebări și omiterea unui așa-zis „dialog suprapus” astfel încât, într-un timp limitat elevii să poată oferi clarificări specifice obiectivelor de învățare, cerințe-sarcină;
→ Monitorizarea continuă și activă a e-mail-ului de către fiecare cadru didactic, a platformei utilizate, chiar a telefonului mobil în vederea aigurării unei comunicări eficiente și optime, de suport, cu toți părinții elevilor împlicați în acest proces de învățare;
→ Evitarea, cu excepția cazului în care sunt programate cu atenție și limitate, conversațiilor on-line îndelungi, fără eficiență didactică sau afectivă;
→ Evitarea solicitӑrii imprimӑrii (listării) tuturor fișelor de lucru individual recomandate (Toate activitățile ar putea sӑ fie finalizate pe un dispozitiv sau încărcate ca imagine);
→ Asigurarea și respectarea sistematică a activităților de pregătire teoretică și metodică individuală (sau de grup) a cadrelor didactice pe tot parcursul perioadei în care unitățile școlare sunt închise.
BIBLIOGRAFIE
1.Cristea, G. – Pedagogie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2002
2.Cucoș, C. – Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010
3.Stoica, A. – Evaluarea curentă şi examenele – Ghid pentru profesori, Editura PRO GNOSIS, Bucureşti 2001.
PROF. DOBRE LAURA-MIHAELA ŞCOALA GIMNAZIALA „CONSTANTIN GHEORGHITA” PODARI, JUD. DOLJ
26
ian.