PROF. DOBRESCU MARIA CRISTINA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „AL.MACEDONSKI„ CRAIOVA

Metodele de evaluare indică calea prin care profesorul evaluează performanţele elevilor, identifică punctele tari şi slabe ale procesului didactic.Din punct de vedere istoric, metodele pot fi clasificate în metode tradiţionale (evaluarea orală, evaluarea scrisă şi evaluarea practică) şi metode moderne sau alternative.
Conceptul de metodă provine din limba greacă (“methodos”) şi semnifică “drumul spre” sau “calea de urmat”.Metodele de evaluare indică calea prin care profesorul evaluează performanţele elevilor, identifică punctele tari şi slabe ale procesului didactic.
Din punct de vedere istoric, metodele pot fi clasificate în metode tradiţionale şi metode moderne sau alternative. Sunt numite metode tradiţionale deoarece au fost consecrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent deoarece aceastea asigură cadrului didactic un control mare asupra nivelului de pregătire a clasei, o apreciere amănunţită, o ierarhizare, dar şi o sancţionare.
Metodele de evaluare alternative sau moderne indică faptul ca acestea s-au impus în practica şcolară în ultimii ani şi că se utilizează ori în locul, fie simultan ori în completarea celor tradiţionale.
Metodele de evaluare tradiţionale şi alternative
 Metode de evaluare tradiţionale
Evaluarea orală este cea mai veche şi frecventă metodă de evaluare utilizată în activitatea instructiv-educatică. Aceasta constă într-un dialog purtat între profesor şi elev, prin care primul urmăreşte să obţină informaţii cu privire la cantitatea şi calitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevul precum şi capacitatea acestuia de a opera cu ele.Cu prilejul examinării orale, profesorul îi poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas.Această metodă este utilizată în special la disciplinele socio-umane care au ca obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare.
Evaluarea scrisă este o metodă de evaluare ce le oferă posibilitatea elevilor de a se exprima în scris, fără intervenţia profesorului, cunoştiinţele dobândite. Această metodă se concretizează prin: lucrări de control curent, a lucrărilor de control date la încheierea unei unităţi de învăţare, a unui semestru (teze).
Această metodă permite evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp relativ mic, iar comparativ cu evaluarea orală prezintă un grad mai mare de obiectivitate, deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice de evaluare. Prin această metodă se asigură uniformitatea evaluării. Din păcate feed-back-ul activităţii nu este atât de rapid ca cel de la evaluare, nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns corect în cazul neînţelegerii cerinţei, corectarea probelor scrise solicită resurse mari de timp. Totodată, în cazul unor răspunsuri formulate ambiguu, profesorul nu poate cere lămuriri suplimentare elevului, pentru a aprecia corect răspunsul.
Evaluarea prin probe practice vizează să identifice capacitatea elevului de a aplica practic cunoştinţele teoretice dobândite. Această metodă reprezintă liantul între „a ştii” şi „a face” şi se aplică atunci când se evaluează conţinutul practic şi experimental al instruirii, oferind informaţii de asemenea cu privire la însuşirea conţinutului conceptual, fiind utilizată în special la disciplinele: educaţie tehnologică, educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie fizică, matematică, fizică, chimie, biologie, informatică. Evaluarea prin intermediul probelor practice oferă un grad ridicat de obiectivitate deoarece produsele realizate pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise.
 Metode de evaluarea moderne/alternative
Metodele alternative de evaluare cel mai frecvent folosite la ora actual în învăţământul românesc sunt: observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor în timpul activităţilor didactice;referatul; portofoliul; proiectul; autoevaluarea.
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor în timpul activităţilor didactice furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi constând în consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament individual aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare şi are la bază motivaţia de a cunoaşte personalitatea elevului, a intereselor şi preocupărilor lui vis-a vi de activitatea şcolară, atitudinile sociale şi comportamentul lui în public.[16] Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare.
Referatul reprezintă o modalitate de evaluare a gradului în care elevii sau studenţii şi-au însuşit un anumit segment al programei, cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă. Acesta permite abordarea unor domenii noi şi realizarea unor conexiuni intercurriculare şi transcurriculare, având un caracter integrator. El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fie pe baza unei investigaţii prealabile efectuată de elev. Referatul trebuie să cuprindă atât opiniile autorilor studiaţi cât si opinia elevului cu privire la probema analizată.
Portofoliul este metoda de evaluare ce urmăreşte progresiv, pe durate mari de timp, nivelul performanţelor şcolare ale elevilor obţinute în urma unor activităţi la care se folosesc metodele şi tehnicile uzuale de evaluare: probele scrise, observaţia sistematică, proiectul, autoevaluarea, etc.Deoarece aceasta conţine rezultatele obţinute prin alte metode de evaluare, putem spune ca portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului.
Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluarea, deoarece implică abordarea completă a unei teme şi cuprinde de obicei şi o parte practică experimentală.Proiectul poate fi realizat atât individual cât şi în grup şi necesită o perioadă mare de tip pentru realizare.
 Această formă de evaluare este preferată în ultimii anii de elevi deoarece aceştia au posibilitatea să conceapă un proiect pe un subiect care îi interesează, astfel aceştia sunt foarte motivaţi să realizeze un proiect bun şi nu percep această metodă ca fiind una de evaluare.
Autoevaluarea reprezintă o metodă de evaluare cu un grad formativ ridicat, prin implicarea elevilor în aprecierea propriilor rezultate, pe baza unor criterii de evaluare stabilite şi comunicate anterior de către profesor în colaborare sau nu cu ei. Această metodă îi responsabilizează pe elevii faţă de activitatea şcolară şi le dezvoltă capacitatea de autocunoaştere. Autoevaluarea se poate realiza prin: autocorectare, autonotare controlată, notarea reciprocă între elevi, metoda de apreciere obiectivă a personalităţii.