O întrebare a cărei răspunsuri se găsesc în alte și multe alte întrebări, dar mai ales în funcțiile procesului de evaluare a mediului educațional în complexitatea sa. Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Forme de evaluare
În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în:
metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice;
metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
A se preciza că nu am identificat în literatura românească o metodă modernă de evaluare cu ajutorul calculatoarelor, chiar dacă aceasta este tratată de multe ori ca suport al evaluării în multe articole. În continuare voi încerca să fac abstracție de la electronic.
În oricare din formele de evaluare prezentate, în momentul realizării structurii testului de verificare trebuie să avem în vedere corelarea conținutului cu obiectivele învățării: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare, aptitudini și deprinderi.
După elaborarea testului acesta trebuie validat. Validitatea testului recunoaște dacă acesta măsoară ceea ce este destinat să măsoare
Conținut: cunoașterea conținutului;
Construct: inteligența, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme;
Concurență: verifică dacă are cunoștințe și din alte domenii conexe concurente;
Predictivă: dacă va putea folosi acele cunoștințe în materii viitoare;
Fidelitatea testului – obținerea de rezultate constante în cazul aplicărilor succesive;
Obiectivitatea – gradul de apreciere între diferiți evaluatori independenți;
Aplicabilitatea – concordanța dintre forma și conținutul testului.
Menționez că validitatea testului este un proces care poate produce rezultate corecte abia după mai multe cicluri de examinare. În istoria evaluărilor mele on-line, am încercat de multe ori să asigur că testul a fost obiectiv și fidel prin compararea graficelor de tip Gauss aplicate pe rezultate obținute de diferite generații de studenți.
E-learning-ul pe scurt
Scurtă analiza a instrumentelor de e-learning și de comunicare
Având în vedere că școlile s-au oprit brusc, am scris un articol rapid cu un set de instrumente necesare pentru lansarea on-line. De luni încoace, am performat 16 ore prin Skype cu studenții: cursuri și laboratoare. Tehnice este adevărat. Doamna învățătoare a unuia din copiii mei a folosit, de asemenea, cu succes aplicația Skype într-o serie de întâlniri cu elevii. A fost interesant
În instrumentele de evaluare trebuie menționată și platforma Zoom pentru livrarea conținut și organizarea activităților. Zoom are o variantă gratuită care permite prezența simultană a până la 100 de participanți. La fel ca și Skype. Pentru gestionarea claselor rămân la aprecierea că cel mai util la ora actuală este Google Classroom, dar și Microsoft Team.
După primele 5 zile de cursuri on-line, se poate afirma că instrumentele gratuite folosite pentru predare sunt suficient de mature pentru a ne asigura continuitatea pe un termen scurt și mediu. Pentru învățare, conținutul on-line dar și filmulețele de pe Youtube pot fi îndeajuns pentru a oferi evaluatului șansa de a se pregăti.
REFERINȚE:
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47-1, https://www.researchgate.net/publication/230608787_Valorificarea_evaluarilor_privind_rezultatele_scolare_pentru_ameliorarea_procesului_didactic/citations