PROF. ELENA LUPȘA, COLEGIUL NAȚIONAL „DECEBAL”, DEVA

Începând cu anul școlar 2019-2020, în semestrul al doilea, activitatea didactică a început să fie organizată cu precădere prin intermediul tehnologiei și a internetului fiind înlocuite orele de predare-învățare-evaluare, care presupun prezența fizică a preșcolarilor/elevilor în sala de curs, cu activități de studiu individual și cu activități didactice în sistem on-line. La orice disciplină de studiu, inclusiv la disciplina Psihologie, predată în clasa a X-a, evaluarea elevilor poate să fie realizată prin utilizarea atât a metodelor tradiționale, cât și a celor moderne, însă se trebuie făcută mențiunea că fiecare categorie de metode de evaluare prezintă atât avantaje, cât și limite, dezavantaje, astfel încât niciuna dintre ele nu trebuie utilizată exclusiv, deoarece, în acest caz, aprecierea rezultatelor obținute de elevi ar putea să fie viciată.
La disciplina Psihologie, utilizarea metodelor de evaluare trebuie să plece de la următoarele presupoziții: metodele de evaluare trebuie utilizate în strânsă legătură cu obiectivele educaționale vizate și în acord cu tipul de rezultate ale învățării/ natura achizițiilor evaluate (competențe și cunoștințe); metodele de evaluare trebuie să ofere atât cadrului didactic, cât și elevilor, și părinților acestora, informații relevante cu privire la nivelul de pregătire al elevilor, și, implicit la calitatea procesului de învățământ, deoarece se știe că o metodă didactică nu trebuie considerată eficientă sau ineficientă, productivă sau neproductivă în sine, ci prin raportare la situația concretă în care a fost utilizată, prin raportare la obiectivele operaționale urmărite prin proiectele didactice sau la competențele specifice vizate. Dacă nu aplicăm o metodă în practică, la clasă, nu putem spune cu siguranță că aceasta este bună, utilă, eficientă sau productivă, ci doar prin punerea acesteia în practică, la clasă. Același lucru este valabil și pentru evaluarea elevilor în sistem on-line, deoarece aplicarea unei metode didactice la întâmplare, din simpla dorință de a utiliza o metodă modernă sau de a spori cantitatea, numărul de metode utilizate de către profesor la clasă, nu este o atitudine profitabilă nici pentru profesor, dar mai ales pentru elevi, deoarece nu contribuie la realizarea obiectivelor operaționale propuse sau la formarea competențelor specifice vizate. Atunci când activitățile sunt desfășurare în sala de clasă, pe cât posibil ar trebui să utilizăm metodele activ-participative și să apelăm la metodele pasive cât mai puțin, să combinăm optim metodele activ-participative cu cele pasive, să integrăm mijloace de învățământ adecvate, care au o contribuție reală la eficacitatea procesului de predare-învățare-evaluare, să utilizăm metode care presupun componente relaționale ale activității didactice, dar trebuie să schimbăm axa acestor interacțiuni dinspre axa profesor-elevi spre axa elevi-elevi pentru ca elevul să învețe altfel, să învețe prin participare, alături de colegii săi și nu în ultimul rând să utilizăm metode care nu presupun transmiterea informațiilor de către profesori, ci să extindem utilizarea metodelor care presupun activitatea elevilor de căutare și de identificare a cunoștințelor și de formare a competențelor.
Diversitatea situațiilor didactice, precum și varietatea obiectivelor didactice urmărite în cadrul lecțiilor de Psihologie presupun utilizarea unor strategii diverse și, în consecință, a unor metode diferite. Și atunci când evaluarea se desfășoară în sistem on-line pot fi utilizate probele orale, însă dezavantajele sunt numeroase, dintre acestea putând să fie enumerate: dificultatea de a echilibra conținuturile care fac obiectul activității de evaluare; nivelul scăzut de validitate și fidelitate; consumul mare de timp (în evaluarea orală individuală); crearea de dificultăți elevilor introvertiți și celor care au un echilibru emoțional precar, imposibilitatea de a evalua toate achizițiile elevilor etc.
Pentru a înlătura sau pentru a reduce subiectivitatea evaluării la disciplina Psihologie, se pot utiliza probele scrise care pot fi probe de control curent (extemporale) care cuprind câteva întrebări din lecția curentă și care durează 10 – 15 minute; lucrări de control la sfârșitul unui capitol sau a unei unități de învățare, prin intermediul cărora elevii sunt puși să probeze ce achiziții au dobândit ca urmare a parcurgerii respectivului capitol sau a unității de învățare; aceste probe se pot desfășura pe parcursul unei ore de curs; lucrări scrise semestriale pregătite, de obicei, prin lecții de recapitulare, care pot releva la ce nivel se situează achizițiile elevului la sfârșitul semestrului reprezentând o modalitate de realizare a evaluării sumative.
Probele scrise permit evaluarea unui număr mare de elevi și a unui volum mare din materia care a fost parcursă; subiectele pot fi echilibrate în privința gradului de dificultate; pot fi respectate ritmurile individuale de lucru ale elevilor, ceea ce înseamnă că fiecare elev își elaborează răspunsurile în tempoul care îl caracterizează; fapt ce contribuie la favorizarea elevilor introvertiți și a celor timizi care pot să probeze cu mai mare ușurință calitatea cunoștințelor dobândite, acestea sunt principalele avantaje ale probelor de evaluarea scrise, însă nu trebuie uitat și că aceste metode prezintă dezavantaje. La disciplina Psihologie, testele pot să conțină itemi obiectivi cu răspuns dual (de tip Adevărat sau Fals; Da sau Nu), cu alegere multipă, itemi de tip asociere (engleză matching items) sau tip pereche prin care se solicită elevului să stabilească corespondența între două seturi de concepte, date, informații etc., plasate de regulă în două coloane diferite: o primă coloană este destinată premiselor sau stimulilor, iar în a doua coloană sunt incluse răspunsurile, itemi semiobiectivi, adică itemi cu răspuns scurt și cei de completare, întrebări structurate ce sunt definite ca „sarcini formate din mai multe subîntrebări, de tip obiectiv și semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun” (Mândruț, 2001, p. 111), menite să acopere spațiul liber aflat între itemii obiectivi și cei subiectivi, dar și itemi subiectivi de tip eseu cu răspuns restrâns sau eseu de tip structurat.
Alături de probele orale și scrise ce pot fi utilizate la disciplina Psihologie, în sistem on-line, mai pot fi utilizate și metodele complementare de evaluare, adică referatul, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre avantajele utilizării metodelor complementare de evaluare pot fi amintite: faptul că oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoștințele și deprinderile însușite, în situații noi și variate; contribuie la reducerea gradului de tensiune emoțională, în comparație cu metodele tradiționale, însă nu trebuie uitată și existența unor dezavantaje, precum faptul că sunt mari consumatoare de timp; unele dintre metode nu au o cotă ridicată de obiectivitate, ceea ce provoacă repercusiuni asupra fidelității evaluării.
În concluzie, în funcție de obiectivele operaționale urmărite, profesorul trebuie să aleagă acele mai adecvate metode de evaluare ce vor fi utilizate în sistem on-line sau atunci când evaluarea se realizează în sala de clasă.
 
BIBLIOGRAFIE
Bontaș, I. (2001). Pedagogie. Tratat. București: Editura All.
Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
Negreț-Dobrișor, I., Pânișoară, I.O. (2008). Știința învățării. De la teorie la practică. Iași: Editura Polirom.
Mândruț, M., (2001), Tipologia itemilor, în: Stoica (coord.), Evaluarea curentă și examenele. București: Editura ProGnosis