Evaluarea… Pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3 caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Dar de ce avem nevoie de evaluare? O întrebare a cărei răspunsuri se găsesc în alte și multe alte întrebări, dar mai ales în funcțiile procesului de evaluare a mediului educațional în complexitatea sa. Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
Etapele evaluării
Structura procesului de evaluare, analizat în viziune sistemică de mai mulți autori cuprinde următoarele trei etape: verificarea, măsurarea și notarea.
Verificarea presupune colectarea de informații referitoare la nivelul performanțelor școlare ale evaluaților, respectiv la cunoștințele, abilitățile, capacitățile, competențele, comportamentele și atitudinile acestora, prin aplicarea unui ansamblu de strategii, metode, tehnici, procedee și instrumente.
Măsurarea reprezintă acțiunea de interpretare și aprecierea performanțelor evaluaților prin raportarea lor la indicatori de performanță, la sisteme de referință, la standarde de performanță, la sisteme de criterii de evaluare. În general, evaluarea se referă la acordarea unei semnificații cantitative caracteristicilor calitative, măsurarea, în calitate de componentă a evaluării se referă la acordarea unor semnificații.
Notarea sau decizia de ameliorare, presupune precizarea și mai exactă, rafinarea semnificației atribuite prin măsurare, grație emiterii unor judecăți de valoare asupra rezultatelor și adoptării deciziei. În actul evaluativ decizia este luată ca urmare a asocierii rezultatelor cu scări de notare și acordării de note sau calificative școlare. Notarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de apreciere prin note școlare a progresului școlar realizat de elevi, respectiv cuantificarea nivelului lor de cunoștințe, abilități, capacități, atitudini, aptitudini, etc.
Menționez că validitatea testului este un proces care poate produce rezultate corecte abia după mai multe cicluri de examinare. În istoria evaluărilor mele on-line, am încercat de multe ori să asigur că testul a fost obiectiv și fidel prin compararea graficelor de tip Gauss aplicate pe rezultate obținute de diferite generații de studenți.
Scurtă analiza a instrumentelor de e-learning și de comunicare.
Având în vedere că școlile s-au oprit brusc, am scris un articol rapid cu un set de instrumente necesare pentru lansarea on-line.
Zoom are o variantă gratuită care permite prezența simultană a până la 100 de participanți. La fel ca și Skype. Pentru gestionarea claselor rămân la aprecierea că cel mai util la ora actuală este Google Classroom, dar și Microsoft Team.
După primele 5 zile de cursuri on-line, pot afirma că instrumentele gratuite folosite pentru predare sunt suficient de mature pentru a ne asigura continuitatea pe un termen scurt și mediu. Pentru învățare, conținutul on-line dar și filmulețele de pe Youtube pot fi îndeajuns pentru a oferi evaluatului șansa de a se pregăti.
Instrumente de evaluare
Nici unul din instrumentele de mai sus nu este în schimb dedicat metodelor complete de evaluare. Voi încerca o analiză a acestora pe metodele de evaluare:
Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. Se poate.
După opinia mea probele scrise ies din discuție pentru instrumentele on-line. Inclusiv partea de teze scrise nu mai este aplicabilă.
Probele practice… doar dacă au aplicabilitate în mediul electronic. De exemplu, săptămâna viitoare vom avea probe de competențe și rezolvare de probleme cu studenții la disciplina ISA, modulul Excel. Modele de subiecte clasice pe care le susținem cu studenții de anul I, sunt prezentate (conținut și mod de rezolvare) într-un playlist Youtube
Din metodele moderne, nu am nici o idee cum s-ar putea face observarea și autoevaluarea în mediul on-line. Pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. Dacă vorbim despre proiecte aplicate (modele, schițe, etc.) studentul poate filma prezentarea acestora și o poate posta on-line de asemenea.
Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pe lângă recomandările descrise mai sus pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția evaluatorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator: SCORM. Chiar dacă în articol dintre soluțiile mai cunoscute este menționat doar Moodle, țin să precizez că platforma BlackBoard este mult mai robustă venind cu modele de implementare atât on-premises cât și on-line. Doar că este scumpă. Universitatea Cuza din Iași a renunțat la platforma BlackBoard după o perioadă de peste 10 ani de utilizare, singura universitate din România care mai deține o astfel de platformă fiind Universitatea Spiru Haret.
Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului. Așadar, facem evaluare doar pentru că trebuie? Sau în aceste momente grele o facem pentru continuitate. O facem pentru a avea un scop. Pentru a nu ne izola de educație și de tot ceea ce înseamnă ea.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47-1
Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6