Predarea este componenta prin care transmitem conținut către elev. De cele mai multe ori, predarea se rezumă la un proces unidirecțional, chiar dacă majoritatea autorilor de specialitate recomandă interacțiunea, care presupune o metodă de a testa (evalua) capacitatea elevului de a reține, înțelege și aplica ideile sau conceptele prezentate în procesul de predare.
Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev. Învățarea necesită pe lângă majoritatea teoriilor o puternică componentă de motivare. Motivația de a învăța, dincolo de teama unei note, este un factor social-cultural foarte complex, care cade atât în responsabilitatea profesorului dar mai ales a părintelui, indiferent de nivelul de studii.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării, în funcţie de conţinutul şi grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se face evaluarea (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în:
metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice;
metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
În lucrarea de faţă am să vorbesc despre proiect, care cred eu că se poate aplica pentru toate disciplinele şcolare. Proiectul reprezintă după Cucoş „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă.” Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup. În utilizarea acestei metode se parcurg următoarele etape:
stabilirea temelor pentru proiect,
stabilirea şi precizarea perioadei de realizare a proiectului,
familiarizarea elevilor cu exigenţele specifice elaborării unui proiect,
planificarea activităţii (individuale sau de grup) cum ar fi: formularea obiectivelor proiectului;
constituirea grupelor de elevi (dacă este cazul);
distribuirea/alegerea subiectului de către fiecare elev/grup de elevi;
distribuirea/asumarea responsabilităţilor de către fiecare membru al grupului;
identificarea surselor de documentare, desfăşurarea cercetării/colectarea datelor,
realizarea produselor/materialelor,
prezentarea rezultatelor obţinute/proiectului şi evaluarea proiectului.
Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă suport şi consultaţii elevilor în desfăşurarea cercetării, în colectarea datelor necesare şi poate efectua evaluări parţiale.
Evaluarea proiectului implică atât raportarea la calitatea produsului, cât şi la calitatea procesului, a activităţii elevului. În acest sens, este necesar ca profesorul să formuleze criterii clare, susceptibile, de a asigura o evaluare obiectivă şi să le comunice elevilor.
Avantajele utilizării proiectului ca metodă de evaluare sunt: este o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă; plasează elevul într-o situaţie de cercetare autentică; cultivă responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia; asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse; facilitează abordările de tip inter- şi transdisciplinar; promovează interevaluarea/autoevaluarea şi interînvăţarea; oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi); permite exersarea şi evaluarea cum ar fi : capacităţii de a observa; capacităţii investigative; capacităţii de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare; capacităţii de a utiliza tehnici specifice de muncă intelectuală; capacităţii de a utiliza, asocia, transfera diverse cunoştinţe; capacităţii argumentative; capacităţii de a realiza un produs etc.; asigură dezvoltarea competenţelor de relaţionare, a competenţelor de comunicare; stimulează creativitatea; facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forţe etc.
Limite ale utilizării proiectului ca metodă de evaluare:
* apariţia unor conflicte între elevi (în condiţiile elaborării în grup a proiectelor);
* minimalizarea rolului profesorului etc..