Evaluarea definită de I. Jinga este un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).
Integrată în activitatea de predare-învățare, evaluarea ocupă o poziție importantă în configurația didactică a lecției.
Cu ajutorul evaluării se obțin informații despre cunoștințele stocate, respectiv capacitățile formate la elevi, recepționate prin conexiune inversă de factorii care realizează comanda. Evaluarea utilizează măsurarea (atribuirea de numere unor fapte și fenomene), dar constă în formularea unor judecăți de valoare, indicând nivelul de dobândire al competențelor, comparativ cu cele proiectate.
Pentru a fi eficientă cu adevărat, se recomandă evaluarea în trei timpi (I. Radu, 2000): evaluarea inițială, evaluarea dinamică (formativă combinată cu cea cumulativă) și evaluarea de bilanț. Cele trei forme ale evaluării nu sunt opuse, nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă sunt complementare. Îmbinarea lor în procesul didactic asigură eficiența acestuia, realizarea obiectivelor și maximalizarea rezultatelor.
Dintre toate formele evaluării, locul principal îl ocupă evaluarea inițială, aceasta reprezintă punctul de plecare al întregului demers educativ. Această formă a evaluării, evaluarea inițială oferă profesorului și elevului o perspectivă de ansamblu, reprezintă potențialul de învățare, oferă o imagine a eventualelor lacune, sau a unor aspecte ce trebuiesc completate sau corectate.
De ce este necesară evaluarea inițială? Este importantă pentru desfășurarea actului educativ? Au elevii cunoștințele anterioare necesare învățării care urmează? Cât poate să învețe fiecare elev la disciplina mea? Care sunt cele mai potrivite metode, strategii aplicate pentru realizarea evaluării inițiale?, sunt o serie de întrebări ale căror răspunsuri încercăm să le descoperim în cadrul activității pe care o desfășurăm fie la nivel gimnazial sau liceal.
Datele obținute prin evaluarea inițială ajută la conturarea activității următoare în trei planuri:
modul adecvat de predare-învățare anoului conținut;
aprecierea oportunității organizării unuiprogram de recuperare pentru întreaga clasă (dacă este cazul);
măsuri de sprijinire și recuperare pentru unii elevi.
Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitatea care începe, D. Ausubel conchide: ”Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun că ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.”
BIBLIOGRAFIE:
Isac Delia, Metodica predării chimiei, Editura Mirton, 1998;
Fătu Sanda, Didactica chimiei, Ed. Corint, București, 2007;
Radu I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura didactică și pedagogică R. A., București 2000;
Ausubel David, Floyd Robinson, Învățarea în școală, EDP, București, 1981.