PROF. GRECU ȘTEFANIA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 19, DROBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINȚI

valuarea copiilor cu cerințe educaționale speciale reprezintă o etapă fundamentală în cunoașterea acestora, din punct de vedere psihologic, medical și social. Pe baza concluziilor evaluării, se elaborează programele de intervenție corectiv – recuperative și planul de servicii individualizat, care urmăresc dezvoltarea funcțiilor și mecanismelor compensatorii.
Evaluarea este un proces continuu și necesită colaborarea și comunicarea permanentă și diferențiată, atât între membrii echipei de evaluatori, cât și între aceștia și familia copilului cu cerințe educaționale speciale. Evaluarea unei persoane cu cerințe educaționale speciale sau aflate în dificultate se realizează conform normelor în vigoare, pe baza următoarelor principii:
– Evaluarea trebuie să fie subordonată interesului major al persoanei/copilului, urmărindu-se facilitarea implicării sale în activitatea personală/cotidiană și socială;
– Evaluarea trebuie axată pe potențialul real de dezvoltare al copilului;
– Evaluarea necesită o abordare complexă și completă a elementelor relevante (sănătate, nivel de educație, grad de adaptare psihosocială, situație economică etc), precum și a interacțiunii dintre acestea;
– Evaluarea trebuie să fie unitară, să urmărească și să opereze cu aceleași obiective, criterii, metodologii pentru toți copiii aflați în situații asemănătoare (în scopul evitării discriminărilor și a abordărilor subiective);
– Evaluarea trebuie să aibă un caracter multidimensional, deci să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic și recomandări privind dezvoltarea viitoare a copilului, în integralitatea sa;
– Evaluarea presupune o muncă în echipă, cu participarea activă și responsabilizarea tuturor specialiștilor implicați (psihologi, psihopedagogi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenți sociali, logopezi, terapeuți etc.);
– Evaluarea se bazează pe un parteneriat autentic cu beneficiarii direcți ai acestei activități, respectiv copilul și familia/aparținătorii acestuia (părinții sau aparținătorii legali au dreptul să fie consultați, să participe la luarea deciziilor consecutive evaluării, să cunoască planurile și programele de intervenție și progresele pe care le realizează copilul).
Pentru cunoaşterea particularităților psihopedagogice ale fiecărui copil cu cerințe educaționale speciale, în vederea evaluării continue şi complexe cu scopul identificării aptitudinilor, abilităţilor și competenţelor de bază ale acestuia, sunt necesare o serie de metode ştiinţifice.
Aceste metode pot fi grupate în două categorii: metode accesibile tuturor categoriilor de specialişti (cadre didactice, instructori de educaţie, specialişti terapeuţi etc.) și metode de uz intern, folosite de persoane care au o pregătire specială în acest scop (diagnosticieni, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, consilieri şcolari).
În prima categorie pot fi incluse următoarele metode de cunoaştere a persoanelor cu cerinţe speciale: observaţia, convorbirea, metoda experimentală, analiza produselor activităţii, analiza documentelor şcolare, testul sociometric. Alături de aceste metode, orice cadru didactic sau specialist mai poate apela şi la chestionare, scale şi teste care nu solicită un anumit regim de utilizare a acestora şi care pot fi uşor traduse în informaţii utile pentru cunoaşterea copiilor unei grupe. În cea de-a doua categorie includem chestionarele/inventarele de personalitate, testele de personalitate, testele de inteligenţă, testele de aptitudini.
 Evaluarea copilului/tânărului cu cerinţe educaționale speciale are caracter multidisciplinar și trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului, de planificare şi programare care orientează.
Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenției. Decizia de integrare a copilului într-o formă de educație va fi luată de comisiile de specialitate aparținând instituțiilor abilitate (formate din reprezentanți ai: CJRAE, DGASPC, ISJ, CȘEI etc). Membrii Comisiei de Orientare Școlară și Profesională (COSP) vor analiza și aproba certificatul de orientare școlară emis de SEOSP, document care conține următoarele informații: tipul de curriculum, tipul de servicii (consiliere psihopedagogică, servicii de sprijin), serviciile terapeutice de care va beneficia şi planul de intervenție personalizat corespunzător. Atât în procesul evaluării medico-psihosociale, cât şi în luarea deciziilor privitoare la copil, trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia şi cu copilul, în raport cu vârsta şi gradul său de dezvoltare.
 Evaluarea reprezintă un demers esențial, în vederea facilitării integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale, cunoașterea particularităților acesteia fiind importante pentru conferirea unei viziuni ample privind abordarea acestei realități.
 
BIBLIOGRAFIE:
Gherguț, A., 2011, Evaluare și intervenție psihoeducațională. Terapii educaționale, recuperatorii și compensatorii, Polirom, Iași
Gherguţ, A., 2015, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi.
 Preda, V. (coord.), 2010, Orientări teoretico-praxiologice în psihopedagogia specială, Editura PUC, Cluj-Napoca.
Verza, E., Verza E. F. (coord.), 2011, Tratat de psihopedagogie specială, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti
 Vrăsmaș E., 2014, Introducere în educaţia cerinţelor speciale, Credis, Bucureşti