Aria semantică a conceptului e-learning interferează şi se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experienţelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistată/ mediată de calculator, digital/ mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic/ educational, o gama larga de materiale electronice (pe suport digital/ multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti, dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari în diverse formate, carti (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilităţi, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul si materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învăţare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).
În sens restrâns, elearning-ul reprezintă un tip de educaţie la distanţă, ca experienţă planificată de predare-învăţare organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în maniera proprie. Medierea se realizează prin noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării – în special prin Internet. Internetul constituie atât mediul de distribuţie al materialelor, cât şi canalul de comunicare între actorii implicaţi. Funcţional deocamdată doar la nivelul învăţământului superior şi în educaţia adulţilor, sistemul de instruire prin Internet replica şi adaptează componentele demersului didactic tradiţional/ faţă-în-faţă, planificare, conţinut specific şi metodologie, interacţiune, suport şi evaluare.
Extensiile aduse de mediul tehnologic, insuficient explorate şi utilizate, se referă la:
orientarea spre elev, prin:
personalizarea parcursului de formare;
compunerea diferită a obiectelor educaţionale în funcţie de cerinţele fiecărui beneficiar;
individualizarea formarii;
structurarea non-lineară a informaţiilor, cu posibilitatea revenirii la conţinuturi mai dificile în urma identificarii automate a lacunelor;
autonomie prin eludarea unui ritm impus, independenţa spaţială şi seminarii asincrone;
resurse distribuite, prin utilizarea/ integrarea/ accesarea bibliotecilor electronice şi materialelor multimedia, prin antrenarea specialiştilor în discuţiile elevilor;
fluiditatea rolurilor, prin balansul continuu al rolului educat-educator în grupul de învăţare („symmetric knowledge advancement” – Scardamalia, 1995), prin re-structurarea continuă a echipelor de învăţare în funcţie de interese sau pe criterii de eficienţa în sarcina.
Atribuţiile şi responsabilităţile practicienilor educaţiei la distanţă se împart în funcţie de poziţia pe care o ocupa aceştia în cadrul unui program particular de educaţie mediată de tehnologii. Viziunea proprie pe care o instituţie de învăţământ deschis şi la distanţa (IDD) o are despre această formă alternativă poate dimensiona diferit rolurile, iar numarul personalului implicat este cerut de nevoile de pregătire. O imagine completă asupra personalului angajat şi rolurilor atribuite este greu de construit în termeni generali, însa orientativ, relativ la tipul de instituiţe ce dezvoltă un program de educaţie la distanţă, se pot identifica următoarele poziţii: Considerăm că accentul trebuie pus pe rolul, atribuţiile şi competentele tutorului datorită poziţiei particulare însemnate a acestuia, de pivot al unui sistem de învăţământ deschis si/sau la distanta.
Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a condus la nuanţarea modului clasic de a învăţa. Astfel putem observa ca ne îndreptăm spre o revoluţie în educaţie; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoaşterii, îşi pierde mult din pregnanţa. Ȋnvăţarea este orientată către persoana, permiţând elevilor să-şi aleagă conţinutul şi instrumentele corespunzatoare propriilor interese. Elevii au posibilitatea de a prezenta mai multe informatii procesate cu atenţie fără a mai fi implicaţi emoţional. Spre exemplu într-o discuţie on-line, elevii introvertiţi tind să fie mai activi din mai multe motive. Ȋn mediul virtual, inhibiţia cauzată de aspectul fizic este diminuată. Astfel, elevii au mai mult timp pentru dezvoltarea cognitivă, pentru adaptarea, corectarea şi prezentarea ideilor fără distractori din afară. Ei nu trebuie să concureze cu extravertiţii din punct de vedere emoţional, care tind să domine sala de clasa într-un timp relativ scurt. In acelasi timp insa, resursele Web pot influenta invatamantul intr-un mod negativ. In multe universitati, educatie on-line este egala cu postarea cursurilor pe o platforma de specialitate. Desigur ca acest lucru este absolut util, dar de multe ori informatiile nu mai sunt asimilate de catre elevi asa cum ar fi trebuit sa fie.
Cele mai utilizate instrumente Web in educatie : e-mailul -face conexiunea intre doua sau mai multe persoane care au o adresa de e-mail. De asemenea prin intermediul acestui instrument se poate trimite acelasi mesaj(mail) catre mai multe persoane, in acelasi timp, fara a mai fi necesara duplicarea acestuia. Grupurile sunt un alt motiv pentru folosire e-mailului. Acestea ofera posibilitatea sustinerii unei discutii cu un grup de persoane prin e-mail, cu conditia ca toti acestia sa aiba o adresa de e-mail, prin care sa poata fi contactati. Forumuri de discutii -ofera posibilitatea de interactionare, discutii si schimb de experienta cu ceilalti utilizatori fara a fi necesar ca acestia sa fie conectati sau se afle in acelasi timp si in acelasi loc cu tine. Chat-ul-ofera posibilitatea de a discuta cu oricine se afla conectat la retea in acelasi timp, si care foloseste acelasi program. Este similar cu o conversatie telefonica, folosind, insa, tastatura. Video conferinte – pentru comunicarea prin intermediul camerei web la distanta. Bloguri si microbloguri. Un blog este un site Web, mentinut in mod obisnuit de catre o singura persoana, companii sau alte institutii, cum ar fi cele educationale, continand intrari si comentarii. Intrarile sunt descrieri ale unor evenimente, incluzand text si alte materiale, asa cum sunt imaginile si secventele video. Retele sociale (social networks). Este un software pentru creearea online a unor retele sociale pentru comunitati care au activitati comune pe Web sau sunt interesati in exploatarea intereselor si activitatile altora. Fluxuri de stiri (in format RSS sau Atom). Poate fi un canal de stiri sau feed care furnizeaza utilizatorilor continut Web actualizat. Servicii pentru partajarea continutului grafic (photo sharing). Este un serviciu pentru gazduirea imaginilor, numit deasemenea serviciu de partajare de imagini. Acesta permite utilizatorilor sa incarce imagini pe un site Web. Servicii pentru partajarea continutului audio/video (video sharing). Este un serviciu Web de gazduire video si permite indivizilor sa incarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul poate stoca videoclipul pe serverul sau si il va afisa intr-un format care sa permita si altor vizitatori sa il vizioneze.
Desi invatamantul prin intermediul resursele web prezinta numeroase avantaje fata de invatamantul traditional, putem afirma faptul ca nu intotdeauna metodele de e-learning sunt cele mai eficiente. Este evident faptul ca numarul utilizatorilor de resurse web este in ascensiune iar odata cu acestia si calitatea invatamantului creste. Putem remarca deasemenea valentele benefice pe care internetul le are in predarea, invatarea sau evaluarea disciplinelor scolare si faptul ca nu mai exista multe domenii in care resursele web sa nu joace un rol fundamental in rezolvarea problemelor curente. Invatamantul de tip e-learning castiga teren in fata celui traditional iar elevii aproape ca asociaza internetul cu un veritabil profesor.
BIBLIOGRAFIE:
*http://www.elearning-forum.ro
*http://en.wikipedia.org/wiki/E-learning
*http://www.timsoft.ro/ejournal/elearning.html