EVALUAREA ACTIVITĂŢII PREŞCOLARILOR ÎN GRĂDINIŢĂ

PROF. ÎNV. PRESC. CÎRCIUVOIANU MARIA, ȘC. GIMN. N. CREȚULESCU LEORDENI, JUD. ARGEȘ

Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât şi al celei de instruire.
Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
 După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării potenţialului biopsihic al copilului şi al optimizării parametrilor generali ai dezvoltării acestuia, formele de evaluare utilizate în grădiniţă sunt :
 Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii . Constituie o premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
 Obiectivele evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de învăţare ale copiilor, a nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării programului de instruire care urmează. Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi obiectiv, care poate îndeplini funcţia predictivă, deci va indica traseul demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat în trei planuri :

modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;

 Evaluarea continuă – (formativă sau de progres) o găsim în derularea tuturor activităţilor curente din cadrul grădiniţei şi care operează în diferite forme:

a observării continue a comportamentului copiilor, a surprinderii reacţiilor pe care ei le au la solicitări diverse, a semnalării progreselor pe care le obţin prim trecerea de la o sarcină la alta;
a recompensării succeselor pe care copiii le obţin în învăţare prin formule de genul: „bravo!”, „foarte bine!”
a atitudinilor de sprijin, de încurajare pentru depăşirea anumitor obstacole şi dificultăţii de învăţare prin formulele: „se poate şi mai bine!”, „mai încearcă o dată!”

 Evaluarea sumativă –intervine de obicei, la capătul unei componente tematice care se desfăşoară pe o durată mai marte de timp sau la sfârşit de semestru –când sunt revizuite cunoştinţele, deprinderile, abilităţile dobândite în acest interval – cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente achiziţionate.
 La această formă de evaluare se recurge la sfârşitul anului pregătitor, când se verifică parametrii generali ai dezvoltării şi când se sintetizează cele mai înalte niveluri de performanţă în baza cărora copilul este declarat apt pentru a fi şcolarizat.
 Evaluarea sumativă reprezintă un sondaj ce relevă informaţii atăt despre copii, cât şi despre activitate. De aceea, această evaluare nu oferă informaţii complete despre gradul de însuşire a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor la toţi copiii, deoarece acest tip de evaluare nu însoţeşte demersul didactic secvenţă cu secvenţă, deci nu permite acea ameliorare pe parcurs, ori de câte ori ar fi necesar.
 În funcţie de specificul vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor din grădiniţă vor fi : observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul, ancheta.
 * Metoda observaţiei – constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului.
 Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise, directe, cu valoare evaluativă iar apoi pot fi consemnate într-un protocol de observaţie – o fişă personală a copilului. Notările în fişă vor fi datate, pentru a se putea pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive sau unele involuţii, stagnări, regrese, care prin acumulare atrag atenţia asupra urgenţei de a se interveni ameliorativ şi optimizator.
 * Metoda consemnării grafice a preferinţelor – permite prelevarea şi interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor copilului, dar şi a domeniilor în aport cu care el întâmpină dificultăţi.
 * Metoda portofoliului – constă în selectarea, îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (desene, picturi, colaje ) pentru ca mai târziu, pe baza probelor materiale, să se poată face o evaluare de tip cumulativ, care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp.
 * Testele standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor care vizează modificările produse prin învăţare, în principal în domeniul cognitiv, deci cunoştinţe acumulate, capacităţi intelectuale formate.
 În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:

respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;
să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti preșcolarii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.

 
 BIBLIOGRAFIE:
 Reviste „Învăţământul preşcolar 3-4/2001”
 Revista „Învăţământul preşcolar 3-4/1997”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *