Prin intermediul evaluării, educatoarea cunoaşte in fiecare etapă a desfăşurării procesului instructiv-educativ, nivelul atins de copii, identifică punctele forte şi lacunele din cunoştinţele, priceperile, deprinderile, aptitudinile, reprezentările, limbajul copiilor. Pe baza diagnosticului, educatoarea stabileşte măsurile necesare pentru completarea si aprofundarea cunoştinţelor, corectarea deprinderilor greşite, perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor.
Tot prin evaluare, educatoarea inventariază achiziţiile copiilor şi apreciază progresul înregistrat de copil de la o etapă la alta a devenirii sale.
Evaluarea rezultatelor obţinute de copii are efecte pozitive asupra activităţii lor, indeplineşte un rol de supraveghere a activităţii preşcolare. Verificările asupra acumulărilor calitative şi cantitative ale copiilor in procesul instructiv-educativ contribuie la calificarea şi consolidarea cunoştinţelor acumulate, care sunt fixate, sistematizate şi integrate în structuri.
Analizând practicile evaluative, Ion T. Radu remarcă faptul că “evaluarea performanţelor școlare este tot mai mult ințeleasă nu ca acțiune de control – snacțiune , limitată la verificare și notare, ci ca proces ce se întrepătrunde organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitând o funcţie esential – formativă, concretizată în a informa și a ajuta în luarea unor decizii cu scopul de ameliorare a activității în ansamblu’’.
Procesul de evaluare are efecte pozitive, care se reflectă asupra atitudinii copilului faţă de activităţile din gradiniţă. Copilul înregistrează şi vibrează la cea mai neînsemnată apreciere, dar şi cu un puternic sentiment de frustrare la cea mai neinsemnată observaţie.
Evaluând, constatăm, apreciem, diagnosticăm, descoperind factorii care au condus la rezultat si prognosticăm, anticipând rezultatele pentru etapele ulterioare de instruire. Principalul scop al evaluării este să urmărească progresul copilului şi să stabilească exact la ce nivel de dezvoltare se află fiecare copil in parte, astfel încât parcurgerea programei să vină în întâmpinarea nevoilor copiilor, priviţi individual şi să asigure succesul experienţelor tuturor.
Identificarea copiilor cu nevoi speciale şi care ar putea necesită sprijin ori intervenţii suplimentare, reprezintă un alt obiectiv al evaluării.
In cadrul teoriei şi practicii educaţionale, între multitudinea de metode şi mijloace utilizate în scopul creşterii randamentului şcolar, învaţarea diferenţiată şi-a menţinut statutul de actualitate printre alte activităti ce favorizează progresul şcolar al preşcolarilor. Existenta unor colective eterogene de preşcolari, la nivelul grupelor, cu grade diferite de permanenţă şcolară, ne conduc la organizarea unei instruiri diferenţiate prin intermediul unor sarcini de invatare cu nivel variabil.
Aceasta presupune proiectarea unor situaţii de instruire diferenţiată, a unor strategii didactice diferite, care să ofere fiecărui preşcolar posibilitatea de a progresa, sporindu-i în acest fel motivaţia pentru învăţare.
Beneficiul major al acestui program online de educație este că se desfășoară în confortul unui mediu cunoscut de copil, bazat pe încredere și siguranță, iar acest lucru favorizează o învățare eficientă și durabilă. În plus, cei mici pot parcurge materialele video în ritmul propriu, în funcție de nevoile și interesele individuale.
Invăţarea online poate avea loc nu doar prin lecţii online, ci si pe platforme digitale special create in acest sens.
Ambele pot fi folosite cu succes, in scopuri diferite. Pentru predarea unei noţiuni noi, profesorii pot înregistra un material video scurt pe care copiii să îl urmarească împreună cu părinţii apoi pot interactiona live pentru a raspunde la întrebări, a verifica inţelegerea informaţiei şi a adăuga idei noi.
Ca şi metode de evaluare, la grădiniţă, se pot folosi:
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii:
– portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
– portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
– portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Portofoliul poate cuprinde:
listă cu comportamente așteptate;
observații asupra evolutiei copilului;
lucrări ale acestuia;
poze cu sarcini/activităţi pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.;
În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Oricat de mult se străduiesc educatoarele, la nivel preşcolar, învăţarea online este anevoioasă pentru că Grădiniţa nu urmareşte doar învăţarea elementelor de matematică, cunoaşterea mediului, limbaj ci urmareşte formarea de priceperi şi deprinderi, socializarea, comunicarea cu adulţii si cu copii de vârsta lor, exprimarea, prin joc, a diferitelor stări şi emoţii.
BIBLIOGRAFIE:
*Voiculescu Elisabeta ,’’ Factorii subiectivi ai evaluării şcolare . Cunoaşterea şi control’’, Ed . Aramis, Buc -2007
*Radu Ion ’’Evaluare în procesul didactic ’’ , EDP RA , Buc.- 2000 *
*Radu Ion ’’Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului ’’, EDP, Buc. – 1998.