De ce avem nevoie de evaluare?
O întrebare a cărei răspunsuri se găsesc în alte și multe alte întrebări, dar mai ales în funcțiile procesului de evaluare a mediului educațional în complexitatea sa. Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
Etapele evaluării
Structura procesului de evaluare, analizat în viziune sistemică de mai mulți autori cuprinde următoarele trei etape:
– verificarea,
– măsurarea
– notarea.
Verificarea presupune colectarea de informații referitoare la nivelul performanțelor școlare ale evaluaților, respectiv la cunoștințele, abilitățile, capacitățile, competențele, comportamentele și atitudinile acestora, prin aplicarea unui ansamblu de strategii, metode, tehnici, procedee și instrumente.
Măsurarea reprezintă acțiunea de interpretare și aprecierea performanțelor evaluaților prin raportarea lor la indicatori de performanță, la sisteme de referință, la standarde de performanță, la sisteme de criterii de evaluare. În general, evaluarea se referă la acordarea unei semnificații cantitative caracteristicilor calitative, măsurarea, în calitate de componentă a evaluării se referă la acordarea unor semnificații.
Notarea sau decizia de ameliorare, presupune precizarea și mai exactă, rafinarea semnificației atribuite prin măsurare, grație emiterii unor judecăți de valoare asupra rezultatelor și adoptării deciziei. În actul evaluativ decizia este luată ca urmare a asocierii rezultatelor cu scări de notare și acordării de note sau calificative școlare. Notarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de apreciere prin note școlare a progresului școlar realizat de elevi, respectiv cuantificarea nivelului lor de cunoștințe, abilități, capacități, atitudini, aptitudini, etc.
Forme de evaluare
În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în:
* metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice;
* metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea cu ajutorul calculatorului.
Evaluarea online poate avea două tipuri de răspunsuri:
1. Răspunsuri “da/nu” (true/false)
2. Răspunsuri multiple (multiple choice)
Avantajele evaluării online:
1. Evaluare cu un nivel înalt de obiectivitate
2. Aplicabile în orice domeniu
3.Susţinerea simultană de examene multiple
4. Prezentarea imediată a rezultatelor
5.Identificarea studenţilor
6.Evaluarea exclusiv electronică, fără a implica utilizarea de hârtie
7.Securizarea aplicaţiei
Dezavantajele evaluării online
1.Nu se pune accent pe creativitate
2. Efort în pregătirea întrebărilor/răspunsurilor
Așadar, ținerea cursurilor în mediul online este o experiență nouă din care ne alegem cu lecții de viață, de a te adapta în situații noi, de a învăța să comunici într-un mediu nou.
BIBLIOGRAFIE:
* Cucoş, Constantin, 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iaşi.
* Ionescu, Miron, 2000, Demersuri creatiuve în predare şi învăţare, Editura Presa Universitară Cjlujeană, Cluj-Napoca.
* https://www.slideshare.net/
* http://www.didactic.ro/