EVALUARE ONLINE ÎN VREMURI DE PANDEMIE

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR BOCHIȘ MARIANA (G.P.P. BETEL, ORADEA)

Evaluarea este un demers fundamental în procesul de învățământ, aceasta determină progresul realizat de educabil, urmărește cunoștințele și deprinderile dobândite în urma actului predării. Educatorul poate vedea dacă metodele folosite în timpul predarii au dat rezultat și dacă obiectivele propuse au fost atinse.
 Poate acest virus, numit „coronavirus” este gura de oxigen de care învățământul românesc avea nevoie. Era timpul să primescă un „refresh”. Așa am aflat că nimeni nu era de fapt pregătit pentru o educație online: nici statul, nici profesorii, nici copiii. Dar procesul de învățare trebuie să continue indiferent de vremurile pe care le trăim, indiferent de greutățile întâmpinate pe parcursul lui.
 Voi începe povestea predării/ evaluării online cu o vorbă din popor: „Omul cât trăiește, învață!”. Atunci când faci cu pasiune ceea ce faci, treci peste bariera necunoscutului, a incertitudinii și a nesiguranței. Pentru a putea realiza ceea ce ți-ai propus, găsești metode inedite de predare/ evaluare, pentru a ajunge să îți atingi obiectivele propuse la începutul fiecărui an școlar.
 Am privit mereu evaluarea ca pe un instrument important al unui bun educator, un instrument care te ajută să cunoști copilul mai îndeaproape, să-i cunoști nivelul cunoștintelor și deprinderilor pe care acesta le are. Evaluarea este pentru mine un punct de plecare după fiecare finish (lecție predată). Cu cât evaluarea este mai detaliată, cu atât este mai clar startul educatorului, în noua etapă a predării.
 Evaluarea este un proces continuu, de aceea este greu de realizat în mediul online. Prima barieră, și poate cea mai importantă, este vârsta copilului. La această vârstă, copiilor nu le este indicat să petreacă timp în fața unui monitor/ ecran, și nici nu au abilitățile necesare, fiind dependenți în totalitate de timpul și abilitățile părinților lor. O altă barieră pentru mine, ca educator, este faptul că învățământul preșcolar nu este obligatoriu, astfel nu toți copiii participă la activități. Eu am șansa să am o grupă de copii cu părinți dedicați și dornici de a colabora, părinți care, cu puțină îndrumare, s-au tranfosmat peste noapte în „educatori”.
 Dacă la partea de predare părintele face o treabă excelentă, ajutat fiind de materialele detaliate pe care le trimitem, partea de evaluare rămâne una subiectivă. Mulți fac greșeala de a crede că pot înșela ochiul educatorului, realizând în locul copilului sarcinile date. Unii o fac din dorința de a-și prezenta copilul mai competent, mai perfect, alții o fac din lipsă de timp, alții din imposibilitatea de a-i da copilului o sarcină de lucru. Totuși, orice activitate realizată duce la un plus, indiferent dacă copilul o realizează singur sau cu părinții. Îmi doresc să cred că acestă generație de preșcolari, viitori școlari, nu este o generație pierdută. Chiar dacă poate sunt mai puțin pregătiți, sunt mai puternici din punct de vedere emoțional. Timpul pe care îl petrec împreună cu părinții este o binecuvântare, iar parteneriatul grădiniță-familie, este cu adevărat atins în această perioadă.
 Fiecare abilitate pe care o dobândesc acești micuți, fiecare deprindere, fiecare informație acumulată este un plus. Un plus care umple ușor, dar sigur, un gol pe o pânză albă (educabilul). Pentru mine fiecare plus este un câștig, fiecare plus este rezultatul muncii și dăruirii mele, fiecare plus îmi umple inima de satisfacție și îmi dă avânt să merg mai departe indiferent de situație.
 La cât mai multe plusuri, zic! Cu Dumnezeu înainte!
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *