Dezvoltarea gândirii critice are o valoare reală asupra personalității copilului și de aceea este necesară învățarea centrată pe copil. Folosind în procesul de predare-învățare metodele activ-participative, vom îmbunătăți calitatea actului didactic.
Chiar de la grădiniță folosirea metodelor interactive de grup au efecte benefice, acestea favorizând schimbul de idei, de cunoștințe, determină stimularea învățării dar și dezvoltarea personală ce implică cooperarea preșcolarilor, crearea de noi situații de învățare centrată pe disponibilitățile existente.
Pentru a determina creșterea motivației intrinseci, la grădiniță educatoarele aplică adesea meodele active- intrinseci care îmbină învățarea individuală cu cea socială, copiii devenind atât obiecte cât și subiecte ale instruirii. Acesta este momentul când se stabilesc relațiile de colaborare și cooperare între membrii grupului.
Atât dezvoltarea gândirii critice cât și predarea iteractivă pregătesc terenul pentru integrarea copiilor într-o societe a concureței, a plurității. Sub forma unor jocuri distractive, cooperative care nu necesită concentrare, metodele interactive sunt un mijloc de eficientizare a procesului instructiv educativ.
Pentru eficienta utilizării acestor metode cadrele didactice trebuie să se implice responsabil în implementarea lor adaptându-și stilul în funcție de tipul copilului, cunoscând bine problemele acestora. Sarcinile de învățare vor fi date tot în funcție de particularitățile copiilor. Fiecare copil va obține performanțe diferite după fiecare metodă aplicată și pentru a-i responsabiliza pentru sarcinile din viitoarele activități vor trebui încurajați pentru dezvoltarea dorinței de implicare în sarciile de grup.
Ca să poți gândi critic trbuie să fii curios, să pui întrebări, să cauți cauze și răspunsuri, trebuie să găsești alternative la soluții deja existente, să găsești argumente logice argumentărilor celorlalți. Utilizarea metodelor pentru dezvoltarea gândirii critice necesită existența unui cadru specific de predare-învățare structurat astfel:
Etapa de evocare în care elevii vor trebui să-și amintească noțiunile învățate până atunci;
Etapa de realizare a sensului când se ia contact cu noțiunile noi;
Etapa de reflecție ce reprezintă momentul când elevii își însușiesc noile cunoștințe și le exprimă prin cuvintele lor proprii.
De-a lungul carieri am încercat să aplic o serie de metode care să mă ajute să dezvolt gândirea critică a preșcolarilor de la grupă. Metodele mele sunt simple și au legătură între ele, pot fi aplicate în orice moment și capătă mereu o tentă distractivă și ludică.
Metoda nr 1 – am obișnuit copiii să pună mereu întrebări mai ales atunci când le citesc un text. În acest fel îmi pot da seama ce anume înțeleg și ce nu sau ce înțeleg mai greu. Acest procedeu le dezvoltă preșcolarilor capacitatea de a înțelege mai bine un text, o poveste vizionată sau chiar anumite situații de viață.
Metoda nr 2 – îi pun mereu să rezolve ghicitori, acest exercițiu simplu ducând la dezvoltarea capacității de analiză logică și rațională a informațiilor.
Metoda nr 3 – Jocurile de rol, acestea contribuind la stimularea empatiei, a creativității dar și a gândirii analitice. Prin jocurile de rol preșcolarii:
explorează imaginația,
învață să gândească abstract,
își dezvoltă vocabularul dobândind elemente noi de limbaj,
conștientizează efectele ce le au o acțiune asupra alteia,
găsesc soluții creative le multe probleme,
capăta încredere în forțle proprii,
înțeleg punctul de vedere al partenerilor de joc.
Copiii își vor alege singuri tema jocului dar cu siguranță va alege ca el să fie personajul cu autoritate: mama, tata, polițistul, etc. În timpul jocului vei putea observa că poate a copiat niște modele pe care le-a întâlnit sau poate reproduce anumite scene la care a asistat și care l-au impresionat emoțional. Atunci tu, ca educator, trebuie să te înarmezi cu răbdare și să devii detectiv. Ai ocazia să descoperi cum poate un copil interpreta anumite lucruri dar având de partea ta jocul, poți regla situația. Păstrând calmul, spiritul ludic, buna dispoziție și punând întrebări cu răspuns deschis, poți afla de ce personajul se comportă astfel.
Nu trebuie să critici răspunsul, ci cu întrebări suplimentare poți ajuta copilul să evalueze situația și să găsească soluții să îndrepte comportamentul avut. Împreună poți construi un nou scenariu.
Metoda nr. 4 – Am pus copilului întrebări deschise la care el să nu poată răspunde cu NU sau Da.
Exemple: Cum crezi că poți tu rezolva această problemă? De ce crezi că se întâmplă acest lucru?
Orice răspuns al copilului poate poate fi întregit cu întrebări de genul: Cum te-ai gândit să rezolvi asta? Cum ai găsit aceste soluții?
Metoda nr. 5 – Am făcut mereu conexiuni pentru a dezvolta copiilor capacitatea de a face legături între idei. Punând întrebări și lucrând mereu cu copiii, îi putem ajuta să priceapă cum informațiile corelează între ele. Așa ei pot analiza ceea ce se întâmplă și pot anticipa rezultatele finale dar și diversele consecințe ale acțiunilor.
Metoda nr. 6 – Asumarea tuturor responsabilităților. Am încercat mereu să scot preșcolarii din zona lor de confort și să facă unele lucruri pe care de obicei le făceam eu pentru ei. Ca să învețe cum să rezolve anumite treburi, îi pun efectiv în situații concrete de rezolvare a anumitor probleme. Totdeauna le accept greșelile, îi ajut să învețe din ele și nu-i îndepărtez de situațiile dificile. În acest mod preșcolarii își dezvoltă simțul practic al vieții care, îl va ajuta ca adult, să ia decizii corecte.
Metoda nr. 7 – Impun standarde intelectuale în conversații. Acest lucru presupune ca preșcolarii să abordeze o exprimare clară, corectă, să nu se abată de la subiectul discuției, să dea dovadă de logică în analiza informațiilor înainte de a da soluții, să dea dovadă de empatie față de sentimentele colegilor
BIBLIOGRAFIE:
Apetroaie, E., Strategii ativ-participative în prdarea și învățarea limbii și literaturii române, Editura Paradigme, Pitești, (2009);
Bernat., S., Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universală Clujeană, Cluj-Napoca, (2003;
Buchanan, A., Integriting Critical Thinking Skills Into the Classrom, (2007),
Breben, S., E. Gongea, G. Ruiu, M. Fulga, etode interactive de grup, ghid metodic, Editura Arves, (2002),
Clinciu, A., Metodologia cercetării în psihopedagogie, Editura Universitatea Transilvania, Brașov, (2002),