„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel, 1981)
Fiecare an școlar vine cu noi provocări, pe diverse nivele, fie că ești elev, cadru didactic sau părinte. Provocările pot aduce plus valoare dacă sunt privite cu deschidere, creativitate, transformându-se în unelte cu care vom putea modela mintea și sufletul copilului care ne pășește cu sfială în clasă. Una din provocările societăţii contemporane este necesitatea regândirii şcolii, a educaţiei formale, alături de cea informală şi cea nonformală pentru adaptarea la noul sistem de desfăşurare a cursurilor, sub formă online. Sistemul şcolar, ca subsistem al macrosistemului de educaţie, prin oferta sa educativă contribuie la dezvoltarea, formarea şi evoluţia personalităţii copilului, respectiv tânărului. Problematica evaluării este şi va fi unul dintre cele mai discutate subiecte în literatura pedagogică, cu atât mai mult fiind o problemă, deoarece în această perioadă preşcolarul ia legatura cu educatoarea doar prin intermediul internetului, asftel putem identifica o evaluare defectuoasă. Deşi la nivel conceptual există o unitate a punctelor de vedere privind rolul evaluării, formelor de evaluare, strategiilor de evaluare şi metodelor de evaluare, la nivelul practicii intervine o limitare a evaluării determinată de modul de desfăşurare a activităţilor instructiv-educative. Evaluarea este un act de valorizare ce intervine în toate acţiunile umane; la nivel educaţional ea nu mai este un act final al învăţării, ci se integrează organic în procesul de învăţare, creând relaţii interactive şi circulare.
Evaluarea rezultatelor muncii școlare evidențiază valoarea, nivelul, performanțele și eficiența eforturilor depuse de toți factorii educaționali și randamentul muncii de învățare. Randamentul muncii școlare e evidențiat de rezultatele calitative la învățare ale preşcolarilor. Randamentul școlar include evaluarea rezultatelor obținute sub toate laturile personalității copilului, ca si ale întregului proces instructiv–educativ al instituției școlare, inclusiv eficiența pregătirii și învățământului în plan social. Randamentul școlar privește succesele şi insuccesele școlare.
Preşcolarul, în timp ce învaţă, efectuează repetate procese de valorizare şi de apreciere critică care-i servesc ca bază pentru luarea deciziilor orientative în propria-i formare şi dezvoltare. La nivelul procesului de învăţământ interesează nu numai desfăşurarea evaluării didactice ci şi formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de autoevaluare. Preșcolarii au beneficiat de mai mult timp petrecut cu părintii, au acumulat noi informații în domeniu IT, învățând să utilizeze un instrument digital (telefonul) în scop educativ, au avut posibilitatea să învete lucruri noi despre natură, experimentând alături de părinți și îndrumați de cadrul didactic. Părinții au beneficiat de faptul că au putut observa nivelul educativ al propriului copil, au putut observa felul în care micuțul lor se raportează la actul instructiv-educativ, nivelul de implicare al acestuia în actul instructiv-educativ, au beneficiat de feed-back în timp real atat de la copil, cât și de la cadrul didactic, au învățat că tehnologia poate oferi o nouă forma de educație dirijată pentru preșcolar.
Evaluarea este o componentă a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate atât în modul fizic, cât şi online, în vederea optimizării ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. Se remarcă o tranziţie de la problematica preciziei, garantată prin măsurare, la o problematică a raportării calitative, prin luarea în consideraţie a fundamentelor formării preşcolarului şi o orientare spre modalităţi care favorizează dezvoltarea autonomiei acestuia.
De-a lungul timpului au fost numeroase polemici în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare.Utilizarea exclusivă a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute are adepţi pro şi contra. În practică, îmbinarea lor reprezintă soluţia cea mai bună. Strategiile moderne de evaluare urmăresc să accentueze dimensiunea acţiunii evaluative care oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu ca ansamblu de cunoştinţe, dar mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi, competenţe). Acestea sunt: proiectul; portofoliul; fişa pentru activitatea personală a elevului; hărţile conceptuale; jurnalul reflexiv; investigaţia; interviul; înregistrări audio şi/sau video şi fotografiile. Titpuri de metode interactive de evaluare în învăţământul online:
1.Portofoliul îl ajută pe preşcolar să se autoevalueze. Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a copilului, prin care cadul didactic poate să-i urmărească progresul de.a lungul perioadei online, la revenirea acestuia în mediul grădiniţei fizice, de-a lungul unui interval de mai lung de timp. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor educabilului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare.
Portofoliul cuprinde: sumarul; lucrările pe care le face copilul individual proiecte şi experimente; temele de zi de zi; probleme rezolvate; teste şi lucrări semestriale; chestionare de atitudini; fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de educabil individual peparcursul perioadei; alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea preşcolarului la derularea şi soluţionarea temei date; viitoare obiective pornind de la realizările curente ale preşcolarului, pe baza intereselor şi a progreselor înregistrate; comentarii suplimentare şi evaluări ale cadrului didactic, ale altor grupuri de învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii.
Tipuri de portofolii: Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde cele mai importante lucrări); Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.). Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte elemente către care se îndreaptă interesul copilului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui educabil posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare. Scopul nu este neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare a participantilor la activitate. Elevii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o permanentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor.
2.Proiectul. Începe prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru – eventual şi prin începerea rezolvării acesteia – se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni. Preşcolarul are permanente consultări cu educatoarea, prin intermediul părintelui, transmiţând informaţiile prin canal de comunicare online. Proiectul se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a aplicaţiei realizate. Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale ale educabililor. Este deosebit de util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ al învăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a preşcolarilor, mai ales în condiţiile desfăşurării activitităţilor în mediul online, învătământ online.
Avantajele folosirii acestei metode: oferă şansa de a analiza în ce măsură preşcolarului foloseşte adecvat cunoştinţele, instumentele, materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse; este o metodă alternativă de evaluare care scoate atât educabilii, cât şi cadrul didactic din rutina zilnică; pune copiii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual, autotestându-şi capacităţile cognitive, sociale şi practice. Criteriile de apreciere pot fi negociate, însă de cele maimulte ori fiin stabilite dinainte. Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă atenţie, deoarece trebuie să asiste elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui, consiliindu-i şi încurajându-i în demersurile întreprinse astfel:
să-i îndemne să reflecte asupra activităţii, asupra achiziţiilor realizate(cunoştinţe, aptitudini, atitudini, experienţe);
să-şi autoevalueze activitatea şi progresul;
să discute dificultăţile, aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient realizate.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ fizic, cât şi online, fiind considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.