Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. Rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor, pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, și limite în relaționarea cadrului didactic – preșcolar, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl ofeream copiilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite și faptul că preșcolarii depind în sistemul online de părinți.
Platformele educaționale online facilitează comunicarea în timp real între cadru didactic și copiii săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de o parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul învățământului preșcolar. În funcţie de specificul vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor la nivel preșcolar vor fi: observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul, ancheta.
Metoda observaţiei – constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise, directe, cu valoare evaluativă, iar apoi pot fi consemnate în fişa de aprecierea a progresulului copilului preșcolar. Notările în fişă vor fi datate pentru a se putea pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive sau unele involuţii, stagnări, regrese, care prin acumulare atrag atenţia asupra urgenţei de a se intervenii ameliorativ şi optimizator.
Metoda consemnării grafice a preferinţelor – permite prelevarea şi interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor copilului, dar şi a domeniilor în aport cu care el întâmpină dificultăţi.
Metoda portofoliului – constă în selectarea, îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (desene, picturi, colaje ) pentru ca mai târziu, pe baza probelor materiale, să se poată face o evaluare de tip cumulativ, care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp.
Testele standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor care vizează modificările produse prin învăţare, în principal în domeniul cognitiv, deci cuno ştinţe acumulate, capacităţi intelectuale formate.
Ceea ce este esenţial la aceste probe, este faptul că ele permit o evaluare mai obiectivă a performanţelor în învăţare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere coerente şi explicite.
Un element interesant este acela că profesorii apreciază monitorizarea învățării în mediul online ca fiind dificil de realizat. Vorbim de lipsa unui dialog autentic cu copiii, imposibilitatea urmăririi tuturor lucrărilor copiilor, dificila administrare a probelor evaluative, pentru care e nevoie să se apeleze, de cele mai multe ori, la altă resursă digitală online.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți copiii.
Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. Rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor, pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului şcolar.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, și limite în relaționarea cadrului didactic – preșcolar, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl ofeream copiilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite și faptul că preșcolarii depind în sistemul online de părinți.
Platformele educaționale online facilitează comunicarea în timp real între cadru didactic și copiii săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de o parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul învățământului preșcolar. În funcţie de specificul vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor la nivel preșcolar vor fi: observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul, ancheta.
Metoda observaţiei – constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise, directe, cu valoare evaluativă, iar apoi pot fi consemnate în fişa de aprecierea a progresulului copilului preșcolar. Notările în fişă vor fi datate pentru a se putea pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive sau unele involuţii, stagnări, regrese, care prin acumulare atrag atenţia asupra urgenţei de a se intervenii ameliorativ şi optimizator.
Metoda consemnării grafice a preferinţelor – permite prelevarea şi interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor copilului, dar şi a domeniilor în aport cu care el întâmpină dificultăţi.
Metoda portofoliului – constă în selectarea, îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (desene, picturi, colaje ) pentru ca mai târziu, pe baza probelor materiale, să se poată face o evaluare de tip cumulativ, care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp.
Testele standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor care vizează modificările produse prin învăţare, în principal în domeniul cognitiv, deci cuno ştinţe acumulate, capacităţi intelectuale formate.
Ceea ce este esenţial la aceste probe, este faptul că ele permit o evaluare mai obiectivă a performanţelor în învăţare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere coerente şi explicite.
Un element interesant este acela că profesorii apreciază monitorizarea învățării în mediul online ca fiind dificil de realizat. Vorbim de lipsa unui dialog autentic cu copiii, imposibilitatea urmăririi tuturor lucrărilor copiilor, dificila administrare a probelor evaluative, pentru care e nevoie să se apeleze, de cele mai multe ori, la altă resursă digitală online.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți copiii.
BIBLIOGRAFIE:
(2008) Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7ani, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar.
Petre Botnariuc, Constantin Cucoș, Cătălin Glava, Daniel E. Iancu, Marian D. Ilie, Olimpius Istrate. Adrian Vicențiu Labăr, Ion-Ovidiu Pânișoară, Doru Ștefănescu, Simona Velea ,, , ȘCOALA ONLINE ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI”, Raport de cercetare evaluativă, București, Mai 2020