PROF. INV. PREȘCOLAR: SAVA ELENA G.P.P.NR.3, PAȘCANI, IAȘI

 „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel, 1981)
 Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea grădiniţei. Teoria şi practica evaluării în educaţie înregistrează o mare varietate de moduri de abordare şi de înţelegere a rolului acţiunilor evaluative, dar noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează printre tendinţele de schimbare şi diversificarea strategiilor de predare şi acordă o altă importanţă procesului de evaluare.Prin evaluare se urmăreşte progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin o raportare la norme de grup (relative). La nivelul învăţământului preşcolar se acordă o atenţie sporită evaluării sub cele trei forme: evaluare iniţială, continuă sau formativă şi sumativă, acţiune de cunoaştere a individualităţii copiilor de 3-6/7 ani, cuprinşi în procesul educaţional.În funcție de decalajul constatat se organizează apoi programe corectoare. Astfel se stabilesc, prin consens, descriptori de performanță (CA-comportament atins, CD-comportament in dezvoltare, NS-comportament carenecesită sprijin)care să gradeze unitar prestația copilului preșcolar în cadrul fiecărei temesarcini și se iau, în consecință, o seamă de criterii: gradul de dificultate al sarcinii: teme dificile, medii, ușoare; completitudinea răspunsului: răspuns complet, lacune minore, lacune semnificative, lacune majore;ajutorul acordat în răspuns: rezolvarea independentă, sprijin minor la mici ezitări în expunere, sprijin semnificativ;nivelul de exactitate: răspunsuri exacte, mici erori, erori mari -gradul de îndemânare ( dexteritate): execuție rapidă și exactă, execuție cu ezitări, execuție cu ajutor ( inițiativă), execuție ratatăetc.
 Având în vedere faptul că în învăţământul preşcolar principala formă de învăţare este jocul, educatoarea nu trebuie să se limiteze la un număr restrâns de tehnici/metode de observare, monitorizare și evaluare a progresului copilului. Modalităţile alternative de evaluare online, care valorizează copilul şi evidenţiază aspectele formative ale jocului şi apreciază progresul înregistrat de copil sunt: discuţiile individuale cu copiii, autoevaluarea, aprecierile verbale, aprecierea rezultatelor prin laude, încurajări, ecusoane, medalii, jocurile evaluative, jocurile de rol, lucrările practice, „metoda consemnării pe un grafic a rezultatelor (cu simboluri), pe activităţi şi preferinţe, afişarea lucrărilor. Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat în perioada desfășurării activității online: organizarea activității cu preșcolarii/predarea/evaluarea/comunicarea online, nevoia de a descoperi alte modalități de desfășurare a activităților cu preșcolarii; interacțiunea cu părinții; antrenarea/mobilizarea/implicarea părinților în activitate/dependența de părinți; distanțarea fizică/absența interacțiunii cu copiii, erori tehnice/dependența de tehnologie/insuficiente competențe digitale/lipsa platformelor sau accesarea dificilă a acestora, existența resurselor digitale pentru preșcolari, crearea de resurse digitale (filme, jocuri), au fost elaborate demersuri/experiențe de proiectare și realizare a învățării /evaluării la distanță în grupe/ comunități diferite, care pot fi analizate și valorificate; inițierea copiilor în gestionarea independentă a activităților online pe platforme sincron pentru a putea participa fără acompanierea continuă a unui adult din familie(deschiderea computerului, accesarea linkului pentru conectare, închiderea/deschiderea microfonului, camerei, reglarea volumului), în special în cazul preșcolarior mari ; utilizarea atât în cazul evaluării în sala de grupă, cât și la distanță a resurselor digitale, folosind linkuri/jocuri/înregistrări/filme didactice, în special pentru consolidarea învățării ; realizarea unui portofoliu al copilului cu componentă online ori în ambele forme(portofoliu electronic și fizic), colectând produsele relevante ale activității copilului, realizate în format digital și/sau artefacte, implicând părinții în completarea lui în cazul învățării la distanță., activități care pot fi realizate concret cu materiale din natură sau gospodărie, materiale reciclabile sau care presupun costuri limitate etc.)au consolidat legăturile socio emotionale dintre mine, colegi, copiii și părinții grupei pe care o conduc .
Metodele și tehnicile de evaluare pot fi împărțite în:metode tradiționale cum ar fi: probe orale, probe scrise, probe practice;metode alternative care oferă cadrului didactic informații suplimentare despre activitatea și nivelul pregătirii preșcolarului. Acestea sunt de mai multe tipuri: observarea sistematică a comportamentului copilului, investigația, proiectul, portofoliul, etc.;
 Portofoliul este o metodă alternativă de evaluare sumativă, dar şi de autoevaluare a copilului. Portofoliul poate include: desene, picturi, fişe cu sarcini, poveşti dictate educatoarei, aplicaţii practice, cărţi făcute de copii, planşe cu cifre sau cu litere, îndoituri din hârtie, fotografii, lucrări de grup, interviuri de alfabetizare şi alte materiale în care sunt informaţii despre copil strânse de obicei, de-a lungul unui an şcolar.
 Tipuri de portofolii: portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări); portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.).Ca metodă sau ca instrument de evaluare, portofoliul îşi dovedeşte utilitatea furnizând informaţii esenţiale deopotrivă copilului, cadrului didactic şi părinţilor sau altor persoane interesate. El constituie o modalitate eficientă de comunicare a rezultatelor şcolare şi a progreselor înregistrate pe o perioadă mai lungă de timp. Elementele constitutive ale portofoliului trebuie să fie evaluate separat, de către cadrul didactic, pe baza criteriilor comunicate lor în prealabil, deci înainte de proiectarea şi realizarea portofoliului.
 Metoda este eficientă dacă și procedeele utilizate în cadrul ei sunt eficiente. Procedeul didactic este o secvență a metodei, o bucățică a acesteea, o tehnică ce se poate utiliza în situații concrete.Majoritatea metodelor de instruire au capacitatea de a funcționa ca procedee didactice. convertibile în metode, pe parcursul desfășurării activității de evaluare. Exercițiul este, din acest punct de vedere, un procedeu cu mari resurse pedagogice. El trebuie inclus în structura oricărei metode datorită, posibilităților sale de utilizate într-o metodă, se poate schimba in dependenţă de cerinţele de moment, iar acest fapt face ca o promovare imediată la conducerea acțiunii didactice, ca metodă efectivă de evaluare , și nu numai, precum și pregătirea tuturor.
 Fiecare copil este un unic, iar într-o grupă există „n” copii – unicat. De aceea, pentru fiecare este necesar să se folosească tehnicile şi strategiile deevaluare, comunicare, de lucru potrivite, astfel încât ei să beneficieze de sprijinul şi stimularea corespunzătoare pentru dezvoltarea lor optimă.
 
BIBLIOGRAFIE:
*Curriculum pentru educaţia timpurie OMEN4694/02.08.2019
*Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani, UNICEF, 2008
*Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
*Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu științific
*Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, – Iaşi, Polirom, 2006;