Evaluarea educațională este un proces încorporat în curriculum care permite o judecată asupra performanței elevilor pe baza informațiilor obținute, prelucrate, analizate și comparate cu criteriile stabilite anterior. Evaluarea este o parte integrantă a procesului de predare-învățare. Nu este sfârșitul procesului, ci mijloacele de îmbunătățire a acestuia, deoarece numai prin intermediul unei evaluări adecvate se pot lua decizii care să sprijine în mod eficient elevii. Evaluarea inițială – se efectuează pentru a prezice o performanță sau pentru a determina nivelul aptitudinilor înainte de procesul educațional. Încercarea de a determina care sunt caracteristicile elevului înainte de elaborarea programului, cu scopul de a-l localiza la nivel, de a-l clasifica și de a adapta individual nivelul de pornire al procesului educațional. ,,Evaluarea inițială este un factor cheie pentru ca profesorul să cunoască punctul de plecare de la care începe procesul de învățare”.
În primele zile ale clasei, profesorii trebuie să-și cunoască elevii și să-i organizeze într-o societate școlară caracterizată prin comunicare, ordine și învățare. Informațiile utilizate pentru a face evaluarea elevilor provin din diverse surse: comunicarea informală (zvonuri), comentariile altor colegi, evidența școlilor, discuțiile și observațiile din sala de clasă, comentariile elevilor. Evaluarea este o parte firească a interacțiunilor sociale. În clasă, această evaluare face ca profesorii să creeze așteptări și să le comunice frecvent grupului. Este dificil de evaluat performanța tipică sau normală a elevilor. Cu toate acestea, fiabilitatea este un aspect important al evaluării inițiale, iar profesorul nu ar trebui să își clasifice elevii din câteva observații.
Scopul evaluării inițiale este de a îmbunătăți procesul de învățare prin referirea la fiecare dintre elevii săi. Evaluarea este un proces continuu în care sunt identificate trei momente:
a)obținerea sau colectarea de informații,
b) evaluarea acestor informații prin judecarea și
c) luarea sau adoptarea deciziilor.
Evaluare initială este cea care se face înainte de începerea procesului de predare – învățare, pentru a verifica nivelul pregătirii elevilor pentru se confruntă cu obiectivele pe care se așteaptă să le atingă. Adevărata evaluare necesită o cunoaștere detaliată a elevului, a procesului, cu scopul de a adapta activitatea profesorului (metode, tehnici, motivație), design pedagogic (obiective, activități, sistem de învățământ), nivelul cererii și chiar proiectul educațional pentru fiecare elev ca o consecință a individualității lor.
Obiectivele evaluării obiective rezonabile pentru a face judecăți de valoare cu privire la realizările școlare și cu toate acestea să adapteze tratamentul pedagogic la caracteristicile și particularitățile elevilor. Evaluarea educațională sub acest aspect este înțeles ca o instanță în interior și confundat cu procesul curricular, care permite obținerea de informații despre elevi și a lua decizii continui.
Caracteristicile evaluării nu este doar informație pentru profesor. Întrucât fiecare evaluare trebuie returnată elevilor cu observații, astfel încât aceștia să poată realiza evaluarea inițială înainte de noile cunoștințe și astfel să participe activ la proces. Nu trebuie menționat, deoarece funcția de diagnosticare a evaluării este pierdută. Nota va tinde să penalizeze elevii, atunci când ceea ce este cu adevărat căutat este de a oferi o imagine a ceea ce se ocupă la începutul unei unități de învățare. Este posibil să se califice o stare de progres numai atunci când procesul de predare-învățare a fost deja realizat.
Nu trebuie să fie un test, poate fi o activitate programată. Cel mai important este faptul că programul de evaluare este clar și pentru că, fără ea, informațiile obținute nu pot fi sistematizate. Poate fi individual sau grup, în funcție de dorința de a avea o viziune globală sau particulară asupra elevilor.
Prin urmare, putem rezuma că evaluarea este un proces care implică descrieri cantitative și calitative ale performanțelor elevilor. În primul moment, informațiile sunt adunate; și într-un al doilea moment lucrăm pentru analiza și interpretarea datelor pe care le-am obținut pentru a formula judecăți de valoare mai târziu.
În acest sens, evaluarea învățării este foarte importantă, deoarece rezultatele pe care le obținem vor servi pentru a ghida predarea, în conformitate cu ceea ce am propus să învețe elevii noștri. Este important să fiți clar despre ceea ce doriți să evaluați și apoi să proiectați instrumentele care ne permit cel mai bine să știm ce vrem să știm. Dacă instrumentul de evaluare constă într-un test scris, acesta poate avea același grad de dificultate pentru toți elevii din același grup. Profesorul poate dezvolta, de asemenea, două sau mai multe teste cu diferite grade de dificultate pentru a gestiona diferiți elevi din același grup. Amintiți-vă că nu este același lucru să evaluați atitudinile, cunoștințele sau procedurile; precum și procesele pe care elevii trebuie să le pună în joc pentru a rezolva fiecare slogan pe care îi prezentăm (în cazul în care elaborăm un test scris).
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii: evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii; evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.
Prezentăm în continuare evaluarea inițială, urmărind criteriile: scopul, principiul temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare, avantajele, dezavantajele şi notarea:
Scopul urmărit identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;
Principiul temporalității: se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii).
Obiectul evaluării este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.
Funcții indeplinite: funcţie diagnostică; funcţie prognostică.
Modalități de realizare: harta conceptuală; investigaţia; chestionarul; testele.
Avantajele: oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinele următoare; pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare;
Dezavantajele: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii; nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al elevului. Din punct de vedere al notării: nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.
BIBLIOGRAFIE:
* Manolescu, M., Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor Press, 2006.
* Pâinișoară, Georgeta și Ion- Ovidiu, Motivarea eficientă, București, Editura Polirom, 2010.
* Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004.