Principala provocare a TIC (Tehnologiile Informației și Comunicării)* o reprezintă crearea unui mediu propice pentru învățare, implicit noile tehnologii /platforme care joacă un rol esențial în trecerea de la mediul de învățare centrat pe predare/pe profesor, la mediul de învățare centrat pe elev și care aduc definirea învăţării ca fiind acea activitate cu valoare psihologică şi pedagogică, condusă şi evaluată în mod direct sau indirect de educatori şi constă în însuşirea, transformarea, acomodarea, ameliorarea, reconstrucţia, fixarea şi reproducerea conştientă, progresivă, voluntară şi relativ interdependentă a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor şi aptitudinilor. În sens extensiv, învăţarea reprezintă un proces de achiziţie în funcţie de experienţa, datorită căruia anumite activităţii psihice sau conduite se formează ori se modifică sub influenţa condiţiilor repetitive şi variabile ale mediului.
În psihologia actuală, noţiunea de învăţare umană desemnează, în general, “achiziţii de comportament nou”, “modificări în comportamentul existent al subiectului” sau „imbunătăţiri în efectuarea acţunii, obţinute îndeosebi, prin exerciţii pentru adaptarea sa nuanţată la mediu”.
Dacă în trecut internetul era văzut ca un ,,lux”, azi nu mai este numai o opţiune la care se apelează doar pentru dezvoltarea personalităţii, ci este folosit la scara largă pentru comunicare şi învăţare, pentru informare şi îmbunătăţirea activităţii și calității vieții, fiind esenţial şi reprezentativ, contribuind la integrarea tuturor activităţilor dintr-o societate care până mai ieri era ancorată într-o realitate palpabilă, într-o realitate de care ești la un clic distanță. Astfel, noul mediul /context de învțare oferă stimulare multisenzorială deoarece sunt implicate și alte forme de percepție, prezentările sunt multimedia, audio-video, asigurând dezvoltarea întregii personalități și presupunând colaborare și cooperare, în contextul învățării în mediul artificial aducând resemnificarea conținuturilor învățării și pătrunderea în realitatea virtuală modelată de computer.
e-Learning-ul este ideea centrală a învățământului fundamentat este că elevul nu trebuie să vină constant la școală pentru a se instrui, ci școala vine la elev, cu toată oferta sa curriculară, elevul fiind considerat implicat în mod responsabil în propria sa formare. Pe de altă parte el face parte dintr-un grup, atât în plan real, grupul clasei, cât și în plan virtual, „clasa virtuală”, grupuri care impun un cod de conduită ce trebuie respectat. Platformele de cooperare on-line sunt gestionate de obicei de un robot de reguli care, imparțial și obiectiv, sancționează orice abatere de la normă. Rezolvarea sarcinilor presupune schimb de informații, de idei, partajarea documentelor cu celalalt, dialog și nu în ultimul rând satisfacția succesului ca o reușită comună.
Dacă învățarea și evaluarea tradițională propune o asumare a sarcinilor, de tip individualist, egoist, învățarea/ evaluarea în online presupunea rezolvarea de sarcini de grup, implicând un model de solidaritate, competiția lăsând locul cooperării, iar dascălul devine un manager al activității de învățare a elevilor.
Clasa virtuală (Virtual Learning Environment (VLE)) este special proiectată pentru a facilita managementul activităților didactice și de învățare ale elevilor în funcție de setările introduse de profesor, în calitatea sa de administrator al platformei, oferind oportunități de a posta documente, cursuri, date, resurse bibliografice, sarcini de învățare pentru elevi, forumuri și grupuri de discuții, chat-uri, mesagerii instantanee, diverse alte instrumente de comunicare audio sau video și instrumente de comandă și administrare.
În timpurile actuale folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală lucrurilor, o soluţie firească la provocările situației specifice adresate învăţării şi a nevoilor elevilor în contextul ,,schimbărilor schimbătoare” . Intrepunerea cu procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul acestui tip de învățare/cunoaştere, profesorul fiind liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să rămână ,,activ” pe piața muncii.
Facilităţi şi avantaje rezultate după folosirea platformelor online
Platformele educaţionale oferă oportunităţi de învăţare, instruire şi programe cu ajutorul mijloacelor electronice care sunt pe placul elevilor.
Administrarea utilizatorilor: urmărirea participării la cursuri, testarea şi evaluarea utilizatorilor, repartizarea de teme şi proiecte şi păstrarea rapoartelor pentru fiecare utilizator.
Punerea la dispoziţie de instrumente educaţionale suplimentare: bloguri, forumuri de discuţii, mesagerie electronică, bibliotecă electronică, etc.
Lecţiile virtuale pot beneficia de avantajele multimedia pentru a oferi utilizatorilor o vedere realistă asupra materiei predate. Pot fi utilizate mijloace audio şi vizuale, animaţii cât şi simulări, dar şi conţinut de tip text.
Posibilitatea de a accesa conţinutul suportului de curs de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului personal.
În general, un material educaţional diversificat este reţinut în proporţie de 80% prin ascultare, vizionare şi interactivitate, astfel că folosirea metodelor pedagogice diverse susţine acest proces.
⇛Prezentare cât mai concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
Conținutul informațional virtual la care elevii și profesorii apelează trebuie să fie de un înalt nivel științific și cultural, impunându-se astfel o selecție riguroasă a acestuia;
Profesorii trebuie să stăpânească un nivel decent de cunoștințe și abilități de utilizare a tehnologiilor informaționale și a resurselor virtuale de informație, pentru ai ajuta pe elevi să atingă standardele curriculare de performanță;
Adevărata importanţă a tipului de predare–învăţare-evaluare care combină metodele pedagogice tradiţionale cu TIC ţine de potenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea deveni global, ar putea rupe graniţele formale ale ţărilor şi ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, folosirea generalizată a învățării online este cea mai importantă realizare a acestui secol.
BIBLIOGRAFIE
1.Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and delivering e-learning, Routledge, 2007
2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009. (Online: www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )
3. Instruire asistată de calculator și platforme educaționale on-line-curs Cod PED 2421
4. Internetul