Se știe că între componentele procesului de învățământ: predare, învățare, evaluare există o strânsă legătură. Dacă în mare parte, predarea este un proces unidirecțional, deși foarte mulți autori ai cărților de specialitate recomandă interacțiunea, învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev pentru a-și însuși cunoștințe și a-și forma priceperi și deprinderi. Este foarte important ca elevului să i se formeze motivația pentru învățare, pentru faptul de dincolo de note și calificative, dincolo de teste și proiecte realizate, elevul are nevoie să înțeleagă de ce învață lucurile respective, la ce urmează să-i folosească bagajul acumulat în anii de școală și, aici, un rol important îl au nu numai cadrele didactice, ci și părinții elevilor implicați în procesul de instruire. Ca urmare a situației ivite la nivel național privind pandemia, realizarea claselor online și a predării în acest sistem a impus o modificare și în ceea ce privește cele trei componente.
În ceea ce privește evaluarea, întrega responsabilitate îi revine profesorului care trebuie să urmărească corectitudinea, continuitatea și caracterul complet al acesteia. Toate formele legate de evaluarea asistată pe calculator sunt mai vechi și necesită o regândire, astfel încât să corespundă nevoilor actuale. Evaluarea realizată cu obținerea notei imediat nu respectă ritmul propriu pentru fiecare elev și poate trunchia adevărul.
Referitor la instrumentele de evaluare, aș spune că pentru probele orale se poate folosi comunicarea video-audio om la om care se poate derula atât prin intermediul platformei zoom, cat și în întâlnirile online de pe google meet. Astfel elevul poate formula răspunsuri pentru întrebările adresate pe marginea unui text, a unei conversatii purtate de cadrul didactic cu elevii sau a unor sarcini de lucru expediate anterior de cadrul didactic. Probele scrise sunt mai greu de realizat. Elevii din clasele mai mici pot scrie după dictare. Cei care gestionează însă postarea imaginilor cu partea scrisă sunt însă părinții. S-a constatat că, în general aceștia intervin deseori în corectarea unora dintre greșelile pe care le săvârșesc copiii lor, de aceea corectitudinea în tratarea acestui tip de probă lasă de multe ori de dorit. Același tip de evaluare se poate aplica și la clasele mai mari, unde elevii pot realiza texte funcționale, pot scrie un eseu pe o temă dată sau pot compune texte nonliterare. Probele scrise pot fi postate pe google classroom unde profesorul poate interveni asupra a ceea ce a scris elevul și poate corecta.
Probele practice de realizare a unor experiemente se pot face doar daca acestea au fost pregatite in prelabil si se pot lucra cu elevii mai mari. Am folosit acest tip de proba la disciplina AVAP unde printr-un filmulet le-am prezentat elevilor sarcinile de lucru, modalitățile de realizare și materialele necesare. Filmul a precizat etapele de lucru în ordinea desfășurării lor.
În ceea ce privește realizarea unor proiecte și referate la discipline cum sunt istoria, geografia, se pot folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Sau putem folosi clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. De asemenea privind anumite subiecte de la aceleași discipline, elevii pot folosi filmulețe pe care le pot prezenta online sau încărca pe platformele de învățare. (Fenomenele meteo, Formele de relief, etapele de dezvoltare a unei plante etc.)
Pentru ca evaluarea să fie corectă e nevoie ca la dispoziția creatorului de teste să existe criterii de funcționalitate corectă și pertinentă.
Definirea și gruparea întrebărilor pe categorii ;
Alocarea dinamică în teste a întrebărilor de pe diferite categorii;
Dispunerea aleatorie a întrebărilor și variantelor de răspuns în test;
Definirea diferitelor tipuri de întrebări în categorii: cu un singur răspuns, cu răspunsuri multiple, răspunsuri scurte și multe alte variante;
Programarea testelor la anumite intervale orare;
Limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări și de nivelul de dificultate, validat în prealabil;
Închiderea automată a unui test și salvarea rezultatelor la expirarea timpului alocat;
Limitarea posibilității de întoarcere la întrebările anterioare;
Punctaj diferit pe tipuri de întrebări și nivel de dificultate;
Posibilitatea de reluare a testului de la întrebarea, momentul în care s-a întrerupt accesul on-line la test, din varii motive dependente sau nu de platformă sau evaluat;
Protejarea accesului în teste cu o parolă comunicată pe alte canale (eventual într-o sesiune Skype sau alt instrument în care să se asigure prezența elevilor);
Limitarea accesului la rezultatele testului până la finalizarea participării tuturor participanților la proces.
Cert este că în ceea ce privește evaluarea în mediul online mai sunt încă mulți pași de parcurs. Aceasta nu poate ține locul multor acțiuni ale feed-back-ului învățării. E necesar ca evaluarea să se facă privind un scop bine definit, nu de dragul de a fi făcută și de a trece niște note în catalog pentru a încheia o situație școlară. Achizițiile elevilor sunt extreme de importante. Evaluarea a fost și este parte integrantă din procesul de învățământ și nu i se poate neglija absolut deloc rolul. Improvizația și experimentele făcute nu duc la formarea la elevi a unor competențe viabile și care să-i ajute în viitor.