Evaluarea reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ, alături de predare și învățare. Evaluarea reprezintă punctul final al unei succesiuni de pași, cum ar fi: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea și realizarea activităților, prin care se vor atinge scopurile propuse și măsurarea rezultatelor acestor activități. Evaluarea are un rol important în procesul de învățare, deoarece oferă informații esențiale despre progresul elevilor în învățare, informații care sunt esențiale atât în ghidarea învățării, cât și în reorganizarea modului în care se face predarea.
Dată fiind situația pandemică în care ne aflăm, care impune desfășurarea activităților instructiv-educative în sistem on-line, cadrele didactice sunt nevoite să apeleze la metode și tehnici de evaluare în on-line, prin intermediul platformelor și a aplicațiilor. În mediul on-line, cadrul didactic poate apela la formele de evaluare bine cunoscute și anume: evaluarea inițială, sumativă și formativă. De asemenea, metodele de verificare a cunoștințelor elevilor pot fi cele tradiționale (probe orale, scrise și practice) sau pot fi complementare/ moderne (autoevaluarea, proiectul, observarea sistematică a comportamentului etc.)
Pentru probele orale poate fi folosită modalitatea de interacțiune audio-video. Astfel, cadrul didactic lansează întrebările, iar elevul expune răspunsul.
Probele scrise pot fi realizate atât în varianta on-line, sub formă de chestionar sau în varianta clasică, pe hârtie. Pentru evaluările scurte, formative, de tipul lucrărilor de control, eu personal prefer chestionarul. La momentul evaluării, elevii primesc un link pe care îl accesează, parcurg itemii, bifează răspunsurile corecte și finalizează testarea prin trimiterea răspunsurilor. Odată ce au trimis răspunsurile, au posibilitatea de a primi pe loc rezultatul și interpretarea. Pentru evaluările sumative, pe care le aplic la finalul unei unități de învățare, prefer să aplic testarea clasică, pe hârtie, astfel: elevii primesc înspre rezolvare itemi din manual, îi rezolvă pe caiet, pozează apoi pagina caietului și o încarcă pe platformă. Motivul pentru care apelez la o astfel de modalitate clasică și nu la una on-line, are la bază următorul motiv: o evaluare sumativă presupune un număr mai mare de itemi, fapt care impune expunerea și concentrarea neîntreruptă a elevului în fața unui ecran, dacă nu aș apela la varianta clasică. Acest lucru, pentru un elev de clasele primare poate fi obositor.
Evaluarea pe bază de proiect este o metodă îndrăgită de elevi. Acestora le place să-și expună în fața colegilor rodul muncii. Am utilizat cu succes această metodă în cadrul orelor de științe ale naturii. Spre exemplu, la ultimul proiect, elevii au fost provocați să demonstreze și să explice modul în care circulă apa în corpul unei plante. Astfel că au folosit o tulpină de plantă (trandafir/ margaretă/ țelină) pe care au pus-o într-un borcan cu apă. În apa aceea au pus cerneală roșie sau albastră. După câteva ore de stat la cald, tulpina și frunzele plantei au început să se coloreze. Pentru a plictisi audiența, în timpul expunerilor în plen, on-line, fiind vorba despre un număr mare de elevi care urmau să-și prezinte proiectele, am recurs la varianta filmării proiectelor. Astfel că elevii au fost filmați în timp ce au explicat pașii pe care i-au parcurs în derularea proiectului. De asemenea, au arătat și explicat efectele apei colorate asupra plantei. Filmulețul realizat a fost încărcat pe platforma clasei.
Autoevaluarea este o metodă de evaluare cu multiple valențe formative. Prin autoevaluare, elevul își poate aprecia propriile performanțe, în raport cu obiectivele prestabilite. Astfel, el va înțelege mult mai bine ceea ce i s-a cerut, sarcinile de lucru și modul în care trebuia să rezolve respectivele sarcini. Există mai multe tehnici de formare a capacității de autoevaluare și anume: notarea în colaborare cu elevii, autonotarea controlată, autocorectarea, autonotarea. Elevilor le face plăcere să joace rolul dascălului și să-și autoevalueze munca desfășurată.
Evaluarea on-line are aspecte comune cu cea clasică, față în față, însă totuși impune o serie de diferențe, cum ar fi: presupune cunoștințe minime de utilizare a anumitor platforme și aplicații, profesorul nu are controlul asupra individualizării muncii, elevul putând fi ajutat în rezolvarea sarcinilor de către un membru al familiei sau apelând la ajutorul calculatorului pentru efectuarea calculelor matematice. Cu toate acestea, dacă apelăm la evaluări rapide pe bază de chestionar, cadrul didactic are avantajul corectării automate a lucrărilor, economisind astfel timp.
În concluzie, putem spune că evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, cu rol reglator. Motiv pentru care, ea trebuie să fie prezentă în actul didactic, trebuie să fie eficientă, obiectivă, dinamică, axată pe procesele mentale ale elevului, trebuie să încurajeze autoreglarea și să înlocuiască concepția de examinare și sancțiune.
PROF. INV. PRIMAR CISTIAN MIHAELA-ROXANA LICEUL DE INFORMATICA TIBERIU POPOVICIU, CLUJ-NAPOCA
26
ian.