PROF. INV. PRIMAR: DIANA ELENA DĂTEȘAN LICEUL TEHNOLOGIC MATEI CORVIN HUNEDOARA

Prin procesul de evaluare ne pronunțăm asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informațiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm.
Evaluarea trebuie să fie coerentă cu noile stiluri și metode de predare-învățare și să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătățirea activității, nu ca o ”probă” a ceea ce știu sau nu știu elevii la un moment dat.. Organizarea unei activități interesante, în care elevii și profesorii se simt bine în timpul învățării nu este un scop în sine.. Trebuie să înregistrăm mereu progresele pe care le fac elevii în procesul de învățare. De aceea, evaluarea este menită să ne sprijine pentru a îmbunătăți învățarea, nu să probeze că elevii au învățat ceva anume (și cât anume) ca informație.
Din aceste motive, profesorii trebuie să folosească atât evaluarea formativă (pentru procesul de predare-învățare) cât și evaluarea formativă (pentru procesul de predare-învățare) cât și evaluarea sumativă (pentru ”produsele” care rezultă în urma învățării).
Randamentul școlare este rezultatul unor procese intelectuale măsurabile din diverse perspective. În activitatea de evaluare este implicată personalitatea asupra căruia se produce activitatea instructiv-educativă, dar și a celui care îndrumă activitatea de învățare.
Învățământul la distanță este o realitate a zilei de astăzi, în contextul pandemiei. Sunt tot mai multe unități de învățământ care au departamente pentru IT. Cum învățarea nu poate fi concepută fără evaluare, realizăm importanța resurselor alocate acestei componente a educației.
În teoria și practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit de-a lungul timpului modificări semnificative.
Performanțele elevilor sunt determinate de calitatea instruirii, calitatea cunoașterii, calitatea evaluării, natura relațiilor dintre predare, învățare și evaluare. Evaluarea trebuie integrată în procesul de predare-învățare, ea determinând ameliorarea acestui proces. O primă cerință este compararea obiectivelor specifice cu obiectivele operaționale ale fiecărei lecții. Trebuie să fie o unitate între cerințele obiectivelor și cerințele probelor de evaluare. A doua cerință este eliminarea hazardului în evaluarea conținutului. Acest lucru se face prin itemi, fișe de lucru. A treia cerință se referă la caracterul stimulativ al evaluării, înțeleasă ca o sarcină comună, firească, fără a deveni un factor de stres. Anunțarea tipurilor și formelor de evaluare este o cerință care determină succesul școlar.
Când vorbim despre evaluarea în școala primară ne gândim, în primul rând, la măsurarea, interpretarea și aprecierea rezultatelor activității instructiv-educative. În același timp, ne întrebăm de ce evaluăm? Ce evaluăm? cu ce evaluăm? cum? si când? Și în funcție de ce evaluăm? Răspunsurile la asemenea întrebări ne pot clarifica scopul, mijloacele și metodele de evaluare.
Principalele metode alternative de evaluare, al căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin sprijin acordat elevului, sunt: observația sistematică a activității și a comportamentului elevului, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, referatul.
Metoda de evaluare alternativă observarea sistematică a activității și a comportamentului elevului poate fi făcută pentru a evalua performanțele elevilor dar mai ales pentru a evalua comportamente afectiv-atitudinale.
Investigația, constituie o șansă reală pentru elev de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în exploatarea situațiilor noi și variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore. Acest tip de activitate dezvoltă la elevi capacitatea de argumentare, de gândire logică, de rezolvare a problemelor etc. Aportul investigației asupra rezultării capacităților de ordin aplicativ ale elevilor este principalul avantaj al acestei practici evaluative.
Proiectul este o activitate mult mai amplă decât investigația. Proiectul este început în clasă prin definirea sarcinilor de lucru și înțelegerea acestora, eventual și prin începerea rezolvării acestora și continuat acasă. Se finalizează prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obținute și, dacă este cazul, a produsului realizat. Strategia de evaluare a proiectului trebuie să fie clar definită prin criterii negociate sau nu cu elevii, astfel încât să evidențieze efortul exclusiv al elevului în realizarea proiectului.
Portofoliul include materiale elaborate de către elev pe anumite teme, într-un semestru, an școlar, pe parcursul unui ciclu de învățământ și chiar de la un ciclu de învățământ la altul, vizând progresul elevului. El stimulează creativitatea, ingeniozitatea și implicarea personală a elevului în activitatea de învățare, dezvoltând motivarea intrinsecă și oferind astfel învățătorului date esențiale despre personalitatea elevului în cadrul grupului.
Fiind un instrument complex și integrator, portofoliul reunește cele mai bune rezultate și produse ale elevului, oferind o imagine clară a evoluției în timp al acestuia, reflectând motivația pentru învățare și constituind o modalitate eficientă atât pentru elev cât și pentru părinții sau alte persoane interesate în acest sens.
Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da încredere în sine și îi va motiva pentru îmbunătățirea performanțelor școlare.
Evaluarea pe baza referatului duce la obținerea de informații care vizează: creativitatea elevului, folosirea unui volum mare de cunoștințe și deprinderi noi și deja dobândite pentru rezolvarea sarcinilor cerute.
Un singur element de evaluare nu poate măsura totul. De aceea, în proiectarea unui asemenea demers este necesar să fie avute în vedere diferitele instrumente și modalități practice de evaluare formativă și sumativă, realizate sistematic astfel încât să fie atinse obiectivele din programă. Proiectarea eficientă pe obiective se poate realiza prin întemeierea matricei de evaluare.