Prevenirea devianţei la varsta şcolară nu poate fi rezolvată decât printr-un pateneriat parinţi-profesor.
Învăţătorul este cel care trebuie să cunoască ce relaţii există în sânul familiei şi mai precis să-i cunoască bine pe părinţi pentru a putea îndeplini rolul de educator ,,al educatorilor’’.
Învăţământul primar constituie temelia includerii copilului în activitatea asiduă şi ordonată dintr-o colectivitate de semeni, care este mereu în schimbare şi presupune competitivitate.
Şcoala îl învaţă pe copil să se situeze printre semeni, să se obişnuiască cu anumite cerinţe şi realităţi sociale. Este ştiut ce influenţă mare are învăţătorul la această vârstă. Practic, de el depinde dacă se va îndrăgosti copilul de învăţătură, o va iubi sau nu, îşi va găsi un loc potrivit printre semeni, vor fi adecvate sau dificile comunicarea şi relaţiile cu aceştia. Anume la treapta primară începe cea mai complexă muncă de orientare a copilului spre autocunoaştere şi autoperfecţionare. în această etapă copilul îşi corelează comportamentul său cu trebuinţele proprii, dar şi cu ansamblul de relaţii sociale ce pun în evidenţă anumite priorităţi, ranguri, dominante, subordonări, anumite variabile în funcţie de diferite criterii de referinţă: grad de instruire, inteligenţă, moralitate, performanţă, abilitate fizică, aptitudini artistice, vestimentaţie, comportament etc.
Copilul începe să înţeleagă ce şi cum trebuie să facă pentru ca să corespundă unui anumit criteriu de referinţă şi ce efort trebuie să depună pentru a obţine performanţele dorite.
În această perspectivă, învăţătorul claselor primare, conştient de rolul de educator al copiilor şi părinţilor, îşi proiectează activitatea în felul următor:
• întreprinde activităţi de cunoaştere a copiilor şi familiilor acestora (începe activitatea respectivă de la studierea documentaţiei de tipul dosarelor personale, fişelor de caracterizare psiho-pedagogică realizate în instituţiile preşcolare; formează bănci de date despre copii, părinţi etc.);
organizează colectivul de părinţi (selectează părinţii disponibili de a participa la viaţa clasei, alege un consiliu/ comitet de părinţi, repartizează atribuţiile acestora în funcţie de doleanţe şi posibilităţi etc.);
stabileşte un program de activităţi cu familia (proiectează întâlniri individuale şi colective, consultaţii, adunări ale părinţilor, seminarii, mese rotunde etc.);
propune şi discută tematica întâlnirilor colective cu părinţii şi şcolii pentru părinţi (elaborată în baza sugestiilor şi propunerilor acestora);
pregăteşte şi conduce adunările şi şedinţele din cadrul şcolii pentru părinţi (antrenează părinţii, invită diferiţi specialişti, învaţă părinţii cum să-şi creeze şi să-şi completeze un portofoliu pe tema educaţiei pentru familie, care le-ar fi de un real folos în educarea copilului etc.);
menţine permanent relaţii cu toţi părinţii (prin intermediul telefonului, invitaţiilor etc.);
realizează consilierea copiilor şi părinţilor în situaţii dificile;
Proiectul a pornit de la cunoaşterea copiilor şi a familiilor acestora prin diverse mijloace fişa psihopedagogică, vizite la domiciliu, consiliere psihopedagogică, interpretarea unor desene, mijloc foarte util în cunoaşterea copilului.
În cadrul acestui proiect ne-am propus şi am realizat în clasă un panou de informare a părinţilor unde am postat informaţii utile părinţilor legate atât de activitatea zilnică a elevilor, programe culturale, reguli şi sfaturi care au fost discutate în cadrul lectoratelor cu părinţii.
Lectoratele pedagogice sunt organizate cu părinţii în scopul consilierii acestora în unele probleme în ceea ce priveşte ,,meseria de părinte’’. Am susţinut de câte ori am avut prilejul serbări care permit părinţilor să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii lor, trăirile şi comportamentul acestora, să le descopere diferite înclinaţii sau chiar talente artistice pe care nici nu le bănuiau. Îi pot urmări cum se manifestă în colectiv în raport cu ceilalţi elevi. Aceste manifestări detensioneză relaţiile între şcoală şi familie, creând un climat favorabil unei bune comunicări, datorită puneri în valoare a personalităţii fiecărui copil, realizându-se o colaborare între elevi, părinţi, şcoală.
Intenţionăm să invităm părinţii să participe la excursii şi drumeţii. În cadrul acestor activităţi avem ocazia să-i punem pe părinţi în faţa unor situaţii tipice de o educaţie model în ceea ce priveşte comportamentul copiilor în situaţii normale, dar pe care nu le întâlnesc zilnic.
Am dat părinţilor, la cererea acestora sugestii de activităţi în familie: citirea unor cărţi împreună cu copilul, jocuri( jocul întrebărilor – pentru exersarea comunicării, jocuri de construcţie – pentru stimularea iniţiativei şi creativităţii, jocuri de rol – pentru antrenarea copilului în diferite acţiuni de esenţă socială).
Proiectul este deschis iar părinţii pot să intervină cu sugestii, păreri, impresii prin care să se ajute pentru a putea să îi ajute pe copii, în folosul tuturor.
BIBLIOGRAFIE :
Baran-Pescaru, Adina –Parteneriat in educatie (familie-scoala-comunitate), edit. Aramis 2004
Druta, Maria-Elena –Cunoasterea elevului, edit. Aramis 2004
Vrasmas, Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002