România are în derulare, de puțină vreme, un proiect național cu o componentă de instruire la distanță: „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți – CRED”. Expertiza acumulată în acest proiect și resursele disponibile au fost utilizate pentru un răspuns relativ rapid, care a vizat, pe de o parte, suport direct pentru cadre didactice și școli în accesarea și organizarea unei platforme de elearning, oferit de experții elearning CRED locali și regionali, iar pe de altă parte realizarea unei pagini-portal cu câteva recomandări de soluții de elearning, platforme educaționale, instrumente și resurse educaționale deschise.
Crearea unui portal cu sugestii și resurse, disponibil la adresa digital.educred.ro, a fost o foarte bună soluție de sprijin centralizat pentru prima fază a reorganizării în urma deciziei de suspendare a cursurilor față-în-față, cu două aspecte inspirate: (1) acoperirea aspectelor pedagogice concrete prin oferirea de exemple de utilizare a noilor tehnologii în educație și (2) direcționarea cadrelor didactice către grupuri de suport colegial, funcționale, deja constituite pe rețele sociale, unde profesorii pot să primească rapid ajutor de la alți profesori pentru probleme punctuale și situații particulare.
Acest portal necesită însă o dezvoltare constantă, nuanțări și completări pentru a acoperi diferențiat toate nivelurile de învățământ, toate disciplinele, mai multe tipuri de activități de învățare și de modalități de suport posibile, având în vedere și elevii cu nevoi educaționale speciale, elevii din clasele cu predare în alte limbi și, mai ales, sugestii și soluții pentru elevii și profesorii care nu au echipamente suficient de performante și nici acces suficient sau constant la I
De exemplu, sunt prezente pe portal doar 10 platforme educaționale românești, dintre cele peste 30 identificate de noi. Promovarea acestora în lista oficială de recomandări ar putea avea la bază o selecție transparentă, pe criterii de calitate și cu condiții preliminare obligatorii de respectare a normelor de protecție a datelor personale ale cadrelor didactice și elevilor, precum și (preferabil) de garantare a posibilității de utilizare gratuită pe termen nelimitat a serviciilor și resurselor oferite. Furnizorii de platforme educaționale trebuie să garanteze că profesorii păstrează dreptul de proprietate intelectuală asupra materialelor dezvoltate de ei înșiși. În plus, conținutul educațional creat în această perioadă de cadre didactice ar trebui să fie disponibil public și colectat centralizat într-o bază de date organizată pe discipline și ani de studiu, constituind, în timp, o parte din Biblioteca Școlară Virtuală. Din păcate, resurse consistente și importante prezente până de curând pe portalurile naționale cu softuri educaționale – primar.edu.ro, gimnaziu.edu.ro sau liceu.edu.ro – sunt scoase din uz, iar platforma manuale.edu.ro este prea puțin popularizată și utilizată.
Programul Teleșcoala, a fost, de asemenea, o soluție bună pentru prima etapă, implementată rapid, focalizată pe nevoile elevilor din clasele terminale ale gimnaziului și liceului. Este însă necesar să fie stabilit un standard național de calitate a educației prin suita de sesiuni susținute la televiziunea publică, care sunt considerate „un model” și vor influența modul de predare al multor profesori, în special al celor aflați la debutul carierei didactice. Percepția a ceea ce înseamnă o „lecție bună” se extinde nu doar la nivelul altor profesori, ci ajustează așteptările elevilor, părinților și publicului larg, în general. De aceea, trebuie diminuat excesul de teorie, trebuie crescută legătura cu practica și relevanța învățării pentru viața cotidiană, trebuie utilizate metode de interacțiune educațională și diminuată ponderea metodelor expozitive. Așadar, cu unele limitări firești, impuse de mediul de comunicare, lecțiile prezentate public ar putea să includă într-o măsură mult mai mare sarcini de lucru practice, plasate în contexte concrete de viață și care pleacă de la o problemă/ context real, plauzibil, care solicită nu doar utilizarea de proceduri sau formule și memorarea de informații (clasificări, definiții, rutine etc.) ci stimulează formarea unor capacități de nivel superior (aplicare, interpretare, anticipare de consecințe, explicarea fenomenelor, creare, raportare la valori, conduite proactive, cooperare etc.). Situațiile educative prilejuite de aceste emisiuni Teleșcoala, înregistrate pentru a fi la dispoziția elevilor și cadrelor didactice pe termen lung, pot constitui un reper pentru inovare.
•Continuarea oferirii de sprijin personalizat pentru cadrele didactice. Formularea situațiilor-problemă comune/ frecvente și identificarea unor soluții la nivelul școlii, potrivite elevilor și comunității locale, chiar dacă acestea nu sunt „în trend”.
•Constituirea unui grup/ comandament de comunicare care să fie publicat pe situl unității și, respectiv, în lista centralizată la nivel de ISJ, care să răspundă eventualelor solicitări ale părinților sau să coordoneze și să asigure calitatea eventualelor oferte de suport din partea societății civile sau mediului IT. Valorificarea, în acest sens, a persoanelor-resursă din instituție: profesori-mentori, ambasadori eTwinning și profesori eTwinning, cadre didactice care au participat la mobilități Erasmus+ în domeniul utilizării TIC în educație, profesori de informatică (și TIC) etc.
•Încurajarea colaborării între cadrele didactice din școală și a schimbului de idei și resurse privind modalitățile de realizare a activităților de educație la distanță.
La nivelul cadrului didactic:
•Mai multă auto-responsabilizare, inventivitate și curaj decizional pentru a identifica soluții convenabile, în raport cu situațiile date, până la a primi de la factorii decidenți răspunsuri sau căi de intervenție didactică;
•În perioada actuală, accentul s-a mutat în direcția componentei tehnologice, iar multe din exemplele și resursele „de-a gata” care au circulat au deturnat atenția de la planificarea parcursului școlar și de la rezultatele așteptate ale învățării, rezultând adesea în sarcini de lucru disproporționate ca timp alocat și discordante prin raportare la programa școlară.
Profesorii trebuie să aibă mai multă încredere în propriile competențe pedagogice și în valoarea acestora pentru proiectarea activităților de învățare la distanță – de exemplu, revizuirea planificării în funcție de nivelul propriei clase și posibilitățile elevilor; centrarea pe esențial, pe aspectele semnificative din curriculumul prescris; realizarea unei distincții între ceea ce se poate face online și ceea ce rămâne de făcut în sala de clasă. Un alt exemplu: pentru fiecare situație educativă, estimarea și precizarea duratei, evidențierea competențelor specifice vizate/ asocierea unor obiective educaționale precise, oferirea de suport (indicații complete pentru realizarea sarcinilor de lucru, clarificarea și precizarea manierei de comunicare de către elevi a rezultatului sau produsului activității) și feedback pentru temele trimise.
PROF. ÎNV. PRIMAR MIHAI NICOLETA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ALEXANDRU ODOBESCU”, URZICENI
26
ian.