Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți pedagogia folosită. Deci, pedagogia mai întâi; apoi tehnologia.
Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
Învățarea – și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni. Experiența mea este că le place acest lucru. Creativitatea manifestată este uluitoare. Dar nu pierdeți din vedere natura academică a misiunii – cu alte cuvinte, ce doriți ca elevii să vă arate că știu – au învățat să facă?
În vasta literatură despre educație, pe bune se scrie atât de mult, în jurul acelorași concepte, încât dacă citești un articol sau o carte ai impresia că ai înțeles despre ce este.
Predarea este componenta prin care transmitem conținut către elev. De cele mai multe ori, predarea se rezumă la un proces unidirecțional, chiar dacă majoritatea autorilor de specialitate recomandă interacțiunea, care presupune o metodă de a testa (evalua) capacitatea elevului/studentului de a reține, înțelege și aplica ideile sau conceptele prezentate în procesul de predare. Interactivitatea foarte des întâlnită în cadrul proceselor didactice moderne, cu toate că nu de multe ori sunt finalizate cu o evaluare pe bază de note, ci este mai mult o formă de autoevaluare a procesului educațional în sine, practicată în special de profesori preocupați de activitatea lor. Cu cât nivelul de studii este mai ridicat cu atât conținutul care trebuie consultat „offline” de către elev/student crește.
Învățarea este componenta individuală, unilaterală, voită și foarte diversificată practicată de elev. Învățarea necesită pe lângă majoritatea teoriilor o puternică componentă de motivare. Motivația de a învăța, dincolo de teama unei note, este un factor social-cultural foarte complex, care cade atât în responsabilitatea profesorului dar mai ales a părintelui, indiferent de nivelul de studii. Ca profesor, dar și ca părinte, devine din ce în ce mai mare provocarea răspunsului la întrebarea demotivațională „de ce trebuie să învăț asta…”. Răspunsul ar trebui să-l „găsim”/oferim încă din partea de predare. Cum? Încă nu știu. Știu doar că răspunsul este diferit de la o generație la alta. Știu că răspunsul îl vor găsi și ei în viitor. Uneori propriile mele răspunsuri pentru trecut sunt: ce fain ar fi fost să fi învățat mai bine asta, ce util mi-ar fost să înțeleg asta. Alteori, răspunsul este mai simplu: nu faci exerciții fizice pentru a ști să le faci, ci pentru a avea un corp frumos. La fel este și cu învățarea, cu precizarea că se referă la frumusețea cuvântului în cunoștință de cauză.
Evaluarea… Offf evaluarea este cel mai mare chin, din punctul meu de vedere. Să predai e simplu. Poate fi chiar fun, dacă îți place ce faci. Poate fi challenging, sau poate fi o meserie pe care o faci, după care dormi liniștit. Învățarea nu e chiar treaba ta ca profesor. Ai un curriculum, ai livrat ce ai putut mai bine, să învețe elevul/studentul… că și tu ai făcut asta la rândul tău. Dar evaluarea e în responsabilitatea ta. Iar pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3 caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate.
Să enumerăm câteva:
– Google Classroom: aici puteți discuta cu elevii – Meet video chat e inclus gratuit acum; pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferiți elevilor etc.
– Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale.
– Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.) Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria profesorului este să construiască distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un proces de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni. Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul.
– Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste.
– Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47-1, https://www.researchgate.net/publication/230608787_Valorificarea_evaluarilor_privind_rezultatele_scolare_pentru_ameliorarea_procesului_didactic/citations