În fiecare an, începutul școlii aduce cu sine noi emoții și provocări, atât pentru învățăcei și părinții lor, cât și pentru dascăli. Anul acesta a fost unul deosebit din toate punctele de vedere, diferit de oricare an din existența noastră de până acum. Cu toții a trebuit să facem față unor sentimente ca teama, înstrăinarea, dorul și incertitudinea. În calitate de profesori, a fost necesar să ne acomodăm nu doar rigorilor predării de acasă, adică schimbării locului de desfășurare a activității profesionale, ci și să ne modificăm radical metodele și tehncile de învățare-predare-evaluare. Acest proces al schimbării prin care am fost nevoiți să trecem nu este nici pe departe încheiat, tranziția înspre școala digitală, cu avantajele și dezavantajele ei, fiind încă în plin proces. Am înțeles în perioada recentă, probabil mai bine ca niciodată, ce înseamnă să schimbi lucrurile din mers, să te adaptezi pe loc și să experimentezi la nesfârșit noi și noi strategii de a ajunge cu mesajul la mintea și la sufletului elevului. Practic ne-am reinventat ca dascăli, am scos din joben iepurele alb al transmiterii informațiilor pe calea undelor, dar și pe cel al evaluării complementare, al testării cunoștințelor prin alte metode decât cele clasice.
Doar timpul va demonstra dacă am făcut suficiente eforturi pentru a ne plia pe noua realitate și dacă am reușit să echivalăm educația pe care eram obișnuiți să o facem din sala de clasa cu educația din fața computerului. Cert este însă că trebuie să ne ajutăm, trebuie să facem schimb de bune practici, să împărtășim metode și tehnici care s-au dovedit a fi de succes, să punem umărul la acest efort uriaș de a continua să formăm oameni în condiții cu totul și cu totul excepționale.
În ceea ce privește evaluarea, componentă organică a procesului de învățare, trebuie amintite ab initio câteva dintre rosturile ei fundamentale. Printre acestea se numără funcția diagnostică, funcția prognostică, funcția de certificare, de selecție, funcția motivațională, dar și funcțiile de orientare școlară și profesională. Pentru învățământul primar și nu numai, de foarte multe ori probele scrise sunt preferate, fiind extrem de practice, iar avantajele lor imposibil de ignorat. Dintre calitățile probelor scrise amintim: economia de timp, acoperirea unitară ca volum și profunzime a conținutului evaluat, posibilitatea profesorului de a emite judecăți de valoare mult mai obiective, întemeiate pe existența unor criterii de evaluare specificate și prestabilite, posibilitatea elevilor de a-și formula răspunsurile independent, dar și diminuarea pentru aceștia a stărilor tensionale, de stres, ce pot avea un impact negativ asupra performanțelor lor. În actualul context epidemiologic, care a forțat în majoritatea cazurilor mutarea școlii în online, probele scrise au pierdut teren, profesorii aflându-se deseori în imposibilitatea de a aplica testul scris ca metodă de evaluare și notare.
Astfel, recomandăm ca metodă alternativă de verificare a cunoștințelor elevilor de la ciclul primar portofoliul. Metodă complementară de evaluare, acesta a pătruns relativ recent în teoria și practica școlară de la noi din țară. S-a impus însă din nevoia promovării unei metode de evaluare flexibile, complexe, integratoare, ca o alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare. Portofoliul poate oferi o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criteriile formulate în momentul proiectării. Deși în general se încadrează într-o evaluare sumativă, furnizând informații privind evoluția și progresele înregistrate de elev în timp, considerăm că pentru situația în care ne află, portofoliul poate constitui o alternativă viabilă la evaluarea inițială clasică.
Etapele obișnuite ale realizării portofoliului sunt: indicarea de către profesor a activităților componente, a termenelor de control și a sistemului de evaluare și notare, transmiterea de către părinți a unor aprecieri pozitive pe parcursul realizării portofoliului și evaluarea portofoliului. În situația actuală, considerăm oportună realizarea de către elevi a unui unui portofoliu transdisciplinar, care să reunească, sub forma unui Jurnal de călătorie, experiențele cunoașterii care i-au marcat trecerea prin anul școlar precedent. Astfel, la solicitarea profesorului, într-un timp stabilit, elevul va atașa portofoliului său câte o temă preferată, de la fiecare materie, studiată în anul școlar trecut, detaliind principalele elemente de conținut studiate la clasă sau online, cu ajutorul profesorului și a instrumentelor de care acesta s-a folosit în momentul predării. Profesorul va apreci și va nota cele mai reușite portofolii-jurnal, expunând anumite scheme, desene sau compuneri într-o galerie virtuală, accesibilă tuturor factorilor implicați în procesul educativ.
Considerăm că o parte din stresul cauzat în mod obișnuit de evaluarea inițială clasică va fi substituit de plăcerea produsă de libertatea de alegere și de creație a elevilor. Aceștia își pot pune în valoare punctele forte, etalându-și cunoștințele și deprinderile dobândite, fără teama de a da greș. Având la dispoziție o perioadă mai lungă de timp, de două sau trei săptămâni, elevii pot studia caietele și manualele din care au învățat în anul școlar precedent, pentru a-și reaminti și pentru a aprofunda anumite teme, noțiuni și concepte. Efectul unei astfel de recapitulări gestionate de elev însuși va fi extrem de benefic și de durată. Desigur, în evaluarea finală a portofoliului, profesorul trebuie să se asigure că acesta a fost realizat de către elev și nu de către altcineva, să arhiveze anumite portofolii pentru realizarea de comparații între generații, să ceară elevilor să-și facă autoevaluarea portofoliilor și să informeze părinții asupra rezultatelor obținute. Observând recurența unor teme și absența altora, profesorul poate să genereze strategii ameliorative, de corectare și îmbunătățire a modului în care expune, explică și insistă asupra anumitor conținuturi din programa școlară.
În concluzie, în contextul actual, jalonat de distanțarea fizică și de nevoia de a susține orele din fața calculatorului, se impune găsirea unor soluții inovatoare de predare-evaluare, dar și adaptarea unor tehnici și strategii folosite deja, dar utilizate sub o altă formă sau cu un alt scop, toate acestea în beneficul principalilor actori ai procesului de învățare: elevii noștri.
BIBLIOGRAFIE:
Albulescu Ion, Catalano Horațiu (coord), s.a., Sinteze de pedagogia învățământului primar, editura Didactica Publishing House, București;
Pânișoară, Ion-Ovidiu, 2017, Ghidul profesorului, editura Polirom, Iași;
Pânișoară Ion-Ovidiu, Manolescu Marin, 2017, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, editura Polirom, Iași.