PROF. ÎNV. PRIMAR, ROTARU RAMONA ELENA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1, SĂRATA, DIN BACĂU

Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă, prin sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic. În perspectiva corelaţiilor sistemicedintre predare-învăţare-evaluare, evaluarea ne informează despre eficienţa strategiilor şi metodelor, de predare-învăţare dar în acelaşi timp asupra corectitudinii stabilirii obiectivelor operaţionale şi a măsurii în care acestea se regăsesc in rezultateleşcolare (Stan Panţuru:1997).
Procesul educaţional actual cunoaşte un transfer de la forma sa tradiţională către un proces digital, situaţia pedagogică având drept componentă distinctă calculatorul electronic. Transferul către mediul digital (Figura 1) este determinat de necesitatea stăpânirii informaţionale a proceselor în timp real, în contextul globalizării și al pandemiei (Tănase Mihai:2011).
 
Evaluarea modernă, care promovează tranziţia de la noţiunea de control al însuşirii cunoştinţelor la conceptul de evaluare atât a rezultatelor învăţării dar mai ales a proceselor pe care le implică, semnifică trecerea de la o pedagogie a transmiterii cunoştinţelor la o pedagogie a însuşirii cunoştinţelor şi a ştiinţei de a deveni.
Integrarea evaluării în structura activităţii didactice de către concepţiile pedagogiei mo-derne determină amplificarea funcţiei educative a acesteia, situând-o într-o poziţie cheie în procesul instructiv-educativ. Această consecinţă derivă dintr-o firească înţelegere a evaluării ca „ştiinţă a valorii”. A evalua înseamnă, între altele, a emite judecăţi de valoare, ceea ce presupune a te raporta la valori sau a face trimitere la un sistem de valori.
Procesul evaluativ îşi relevă pe deplin funcţia de feed-back atunci când educatorul şi elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului educaţional. Aceasta presupune ca fiecare dintre parteneri să conştientizeze rolul pe care îl deţine la nivelul interacţiunii didactice şi să folosească reacţiile celuilalt pentru a-şi optimiza propriul comportament.
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare nu se pot aplica în totalitate în mediul online, ci doar câteva, acestea fiind: hărţile conceptuale, proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, și investigaţia, autoevaluarea. Acestea au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare în online, contribuie la stimularea activismului elevilor, accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe, formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor în mediul online, dezvoltarea creativităţii, dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale, dezvoltarea capacităţii de utilizare a instrumentelor online ș.a.m.d.
Informaţiile obţinute prin intermediul metodelor alternative constituie repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calităţii procesului de predare-învăţare. Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype, Google meet sau Zoom, în care elevul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. După opinia mea, probele scrise ies din discuție pentru instrumentele on-line. Inclusiv partea de teze scrise nu mai este aplicabilă deoarece nu putem controla veridicatea și autenticitea rezolvării acestora. Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm.
După opinia mea, doar platformele în care utilizatorul se conectează cu credențiale instituționale (matricol și parolă gestionată centralizat) sunt suficient de sigure pentru a permite evaluarea de la distanță, mia exact, în online.
 
BIBLIOGRAFIE:
1. Stan Panţuru, Doina Cornelia Păcurar – Curs de pedagogie, partea a II-a, Universitatea Transilvania Braşov, Braşov 1997;
2. Tănase Mihai – Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6.