Evaluarea este un proces complex care presupune compararea rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate(evaluarea calităţii), cu resursele utilizate (evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Prin calitate se înţelege raportul dintre rezultatele obţinute şi cele aşteptate; prin eficienţă se înţelege raportul dintre rezultatele obţinute şi resursele utilizate; prin progres se înţelege raportul dintre rezultatele obţinute şi cele anterioare. Evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare şi interpretare a datelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul:
– emiterii unor judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării;
– adoptării unei decizii educaţionale fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.
Schimbările complexe în ceea ce priveşte utilizarea unor strategii moderne ale învăţării presupun şi metode de evaluare adecvate. Evaluarea trebuie să fie coerentă cu noile stiluri şi metode de predare/ învăţare şi să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătăţirea activităţii, nu ca o „probă” a ceea ce ştiu sau nu ştiu elevii. De aceea, evaluarea este menită să ne sprijine pentru a îmbunătăţi învăţarea, nu să probeze că elevii au învăţat ceva anume şi cât anume, ca şi informaţie.
Metodele si tehnicile moderne de evaluare urmăresc stimularea activismului elevilor, formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii, formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă , dezvoltarea creativităţii, dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale,dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol, dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare.
Un instrument de evaluare care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final şi care sporeşte motivăţia învăţării este portofoliul. Portofoliul este considerat ca o “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul– în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp.Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Evaluarea poate îmbrăca diverse forme: verificare frontală, însoţită de rezolvarea câtorva sarcini în scris, aplicarea unor fişe de muncă independentă sau de evaluare, ştiut fiind că testele oferă un grad ridicat de obiectivitate în aprecierea rezultatelor.
BIBLIOGRAFIE:
• Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Ed. de Vest, Timişoara, 2000;
• Meyer, Genevieve, De ce şi cum evaluăm, Ed. Polirom, Iaşi, 2000
PROF. INVAȚAMANT PRIMAR: POPESCU MARIA ȘCOALA GIMNAZIALA BERISLAVEȘTI, VALCEA
26
ian.