Metodele de evaluare au fost și sunt des dezbătute de marii pedagogi în cărțile de specialitate. Din cele mai vechi timpuri s-a extins, tot mai mult sistemul metodelor de evaluare folosite de către cadrele didactice la clasă și s-a vorbit despre complementaritatea metodelor clasice cu altele noi, alternative. Astfel, este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la cele tradiţionale a căror prezenţă domină. Metodele alternative reprezintă instrumente ce îmbogăţesc practica evaluativă evitând monotonia şi rutina. Portofoliul, proiectul, autoevaluarea, investigaţia și observarea sistematică a comportamentului elevilor sunt instruente importante de evaluare, care reprezintă în primul rând sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează învăţare.
Pentru eficientizarea și optimizarea actului de evaluare se pune tot mai mult accent pe îmbinarea strategiilor tradiționale cu strategiile alternative de evaluare datorită valențelor formativ-educative pe care acestea le posedă. Pentru că „alternativă” că atribut al democrației se reflectă și în învățământ, am studiat literatură de specialitate, lucrări de specialitate, articole din presă pedagogică și am adăugat, prezentat strategii moderne de evaluare.
Din experiență acumulată la catedră am înțeles că alternarea metodelor și tehnicilor de evaluare facilitează, îmbunătățesc, orienteza activitatea de învățare către conținuturi esențiale, determina un stil de învățare și stimulează motivația pentru învățare. Controlul sistematic oferă posibilitatea unui feed-back asupra performanțelor, îi ajută pe elevi să-și dezvolte capacități de autoevaluare, de autoapreciere dirijată, controlată. Folosirea cu pricepere, finețe a modalităților și tehnicilor de evaluare îmbunătățesc rezultatele școlare odată cu creșterea randamentului școlar.
O complementaritate a metodelor de evaluare reprezintă o alternativă care diversifică și îmbogățește practică evaluativă, în acest mod evitându-se rutină și monotonia. În ciclul primar se pot utiliza moduri sau tipuri diferite de probe de evaluare, combinate optim în funcție de obiectivele propuse, de inspirația educatorului, care pot aduce un pachet important de informații în legătură cu progresul elevilor, informații care mai apoi trebuie să fie valorificate, să se indreapte către rolul formativ, către sedimentarea cunoștințelor dobândite anterior. Din punct de vedere teoretic am urmărit implicațiile pe care modalitățile tradiționale și alternative de evaluare le au asupra procesului de învățare și asupra personalității în formarea elevului. Din punct de vedere aplicativ, sunt exemplificate metode tradiționale și alternative de evaluare care să favorizeze procesul de învățare și individualizare a performanțelor școlare.
De ceva vreme se vorbește tot mai des despre aplicarea noilor tehnologii în procesul de învățare-predare, care să faciliteze trecerea de la învățământul tradițional și abordarea pedagogică închisă la un sistem educațional centrat pe elev. Educația online, de tip e-learning, a devenit astăzi o metodă utilizată de universități de top din străinătate, oferind multiple avantaje, de la înlesnirea interacțiunii între cursanți, până la faptul că permite personalizarea informațiilor sau învățarea pe tot parcursul vieții.
Este necesar, însă, ca tranziția către un astfel de model educațional să se producă nu numai în mediul universitar, ci la toate celelalte cicluri ale învățământului. O modalitate de a realiza acest lucru este aceea de a îndrepta elevii către platformele educaționale online, unde pot găsi materiale utile, pot rezolva exerciții și pot fi evaluați progresiv de către profesioniști în educație.
Referitor la evaluare, ştim că scopul ei principal este reprezentat de cuantificarea măsurii în care au fost atinse obiectivele unui program de instruire şi a eficienţei metodelor de predare/învăţare, iar dacă ne referim la sistemul de învăţământ atunci activităţile de evaluare trebuie să fie realizate în concordanţă cu perspectiva nevoilor de formare ale celui educat.
Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să întărească şi să susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume spre acumularea de cât mai multe cunoștinte şi spre activitatea de învăţare.
Tehnologiile informatice au pătruns din ce în ce mai mult în domeniul educaţiei, în predarea tututor disciplinelor, iar dezvoltarea exponenţială a Internetului a determinat diversificarea ofertei educaţionale, apărând noi tipuri de cursuri, instituţii şi platforme online care vin în ajutorul elevilor.
Facilitarea accesului din faţa calculatorului la anumite instrumente software dedicate instruirii, la manuale electronice, la o multitudine de teste online, a determinat ca alte noi metode de predare, învăţare, dar şi evaluare să fie adoptate în diverse instituţii educaţionale
Evaluarea online este o metodă a evaluării care poate răspunde eficient situaţiilor identificate, mai ales că poate fi aplicată pe oricare dintre cele trei forme ale evaluării tradiţionale: iniţială, continuă şi cumulativă.
Cea mai frecventă punere în practică a evaluării online este reprezentată de testele tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip „da”/”nu” („adevărat”/”fals”) sau selectarea uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile, asociere de imagini, texte, sau întrebări cu răspuns deschis.
Astfel, evaluarea online prin teste de tip chestionar este o metodă ce poate fi aplicată indiferent de materie, are un nivel înalt de obiectivitate şi provoacă elevii să aibă o atenţie sporită pentru a face alegerile sau completările corecte, în acelaşi timp creându-le o imagine de ansamblu asupra materiei.
Care ar fi beneficiile elevilor dacă ar rezolva teste online? În primul rând, testele online pot fi o modalitate interactivă de a aprofunda noțiunile dobândite în clasă. Sigur, veți spune, copilul poate exersa la fel de bine rezolvând exerciții din culegerea clasică de probleme. Se poate, dar exersând într-un mediu diferit și dinamic care să îl atragă, copilul învață, practic, să învețe prin joacă. În felul acesta, pregătirea suplimentară nu i se va mai părea o corvoadă, ajungând, în timp, să înțeleagă și să rețină noțiunile mult mai ușor.
În al doilea rând, testele online îi oferă copilului avantajul de a se putea evalua singur, fără îndrumarea permanentă a unui adult. Realizând singur care îi sunt greșelile, acesta le va îndrepta singur, dobândind, astfel, independență și stimă de sine.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, C.. ( 2008). Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Editura Polirom.
2. Joiţa, E.. (2007). Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitivconstructivistă. Bucureşti: E.D.P..
3. Manolescu, M.. (2004). Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie. Bucureşti: Meteor Press.
4. Manolescu, M.. (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Bucureşti: Meteor Press.
5. Manolescu, M.; Panţuru, S.. (2008). Teoria şi practica evaluării educaţionale (activităţi, conduite, rezulate) formale şi nonformale: structuri, forme, funcţii, relaţii, mecanisme, disfuncţii. Strategii şi metode de evaluare şi autoevaluare. Oreintări noi. Aplicaţii. în Potolea, D., Neacşu, I., Iucu, R.B., Pânişoară, I.O. (coord.). Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi gradul didactic II. Iaşi: Editura Polirom.
6. Meyer G.. (2000). De ce şi cum evaluăm. Iaşi: Editura Polirom.
7. Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive. Bucureşti: E.D.P..
8. Radu, I.T.. (2000). Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: E.D.P..
9. Schaub, H., Zenke, K.G.. (2001). Dicţionar de pedagogie. Iaşi: Editura Polirom.
10. Siebert, H..(2001). Pedagogie constructivistă. Bilanţ al dezbaterii constructiviste asupra practicii educative. Iaşi: Institutul European.
11. Stoica, A. (coord.). (2001). Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori. Bucureşti: Editura ProGnosis.
PROF. IOSUB CLAUDIA LUISE LICEULUI ECONOMIC ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” PIATRA NEAMŢ
26
ian.