La etapa actuală de dezvoltare a societății, tehnologiile informaționale sunt aplicate, practic, în toate domeniile activității umane și învățămîntul nu face excepție de la această constatare. Internetul, softurile educaționale, instruirea asistată de calculator, manualele electronice sunt doar câteva dovezi în favoarea expansiunii TIC în educație. În ultimii ani, sunt aplicate tot mai frecvent și în procesul de recuperare/ educație a copiilor cu CES. Grație caracteristicilor sale unice, calculatorul devine un instrument foarte eficace în procesul de individualizare și ameliorare a situației copilului cu CES. TIC oferă o multitudine de metode și tehnici speciale și inovatoare pentru instruirea copiilor cu CES, care, de regulă, au interes scăzut pentru învățare, se adaptează cu greu mediului școlar general, nu se pot concentra pentru o perioadă îndelungată de timp și nu reușesc să execute sarcinile date de către învățători/profesori.
În condițiile în care calculatorul suscită interesul copiilor și dorința de a-l folosi, acesta trebuie valorificat în calitate de resursă importantă în procesul de educație a copiilor cu competențe cognitive reduse. Obiectivele de bază în procesul de utilizare a calculatorului în predare-învățare țin de soluționarea a două probleme importante:
• Dezvoltarea motivației copiilor pentru activitățile de învățare.
• Dezvoltarea deprinderilor de lucru cu calculatorul, ceea ce, ulterior, poate facilita inserția socioprofesională. Scopul principal în acest proces rămâne a fi asigurarea incluziunii școlare a copiilor cu CES, pentru care este necesară respectarea condițiilor relevante de depășire a barierelor de implementare a TIC în educația cerințelor speciale.
La modul concret, aceste condiții pot fi întrunite prin:
• crearea infrastructurii adecvate pentru CES;
• integrarea TIC în curriculum și în procesul propriu-zis de predare;
• formarea specialiștilor capabili să aplice TIC în educarea copiilor cu CES.
Dezvoltarea infrastructurii TIC constituie baza procesului de implementare a tehnologiilor moderne în educația copiilor cu CES – fără de instrumente, tehnici și tehnologii adecvate, este imposibilă promovarea TIC. Este vorba aici atât despre tehnologii, în sensul metodelor și formelor de lucru, cât și despre tehnici și echipamente corespunzătoare.
Rolul TIC în procesul de educație a copiilor cu CES poate fi abordat printr-o triplă dimensiune:
• de compensare;
• de învățare (didactic);
• de comunicare.
Rolul compensatoriu al TIC se referă la utilizarea acestora ca asistență tehnică, care permite copiilor cu CES să ia parte activă în procesul de interacțiune și comunicare (o persoană cu dizabilități fizice poate folosi calculatorul pentru a scrie; un elev cu probleme de auz va folosi calculatorul pentru a citi un mesaj transmis de un coleg etc.). Din acest punct de vedere, TIC dezvoltă capacitatea elevilor de a controla mediul, de a avea acces la informații, de a comunica cu mediul proxim și cel mai îndepărtat. Altfel spus, TIC pot compensa/recupera sau substitui funcțiile naturale ale persoanei.
Utilizarea TIC ca instrument de învățare (didactic) a determinat o nouă dimensiune a educației și a lansat schimbarea abordărilor. Aplicarea TIC în procesul educațional propriu-zis conduce spre dezvoltarea unei mari varietăți de strategii de predare-învățare-evaluare pentru elevii cu CES. TIC se pretează perfect tehnologiilor educaționale incluzive, deoarece creează numeroase oportunități de individualizare a procesului educațional. TIC permit valorificarea curriculumului general într-o formă în care să satisfacă necesitățile unice și diferenţele, dar și să dezvolte abilităţile individului, prin abordarea unui ritm propriu de dezvoltare. TIC devin, astfel, o resursă valoroasă pentru învățare și incluziune.
TIC pot intermedia comunicarea eficientă între elevii cu CES și diverși conlocutori: cadre didactice, colegi, prieteni etc. În acest context, calculatorul devine o resursă care face posibilă comunicarea în cazuri aproape imposibile în alte condiții pentru persoane cu tulburări de limbaj, probleme de comunicare și alte deficiențe. În plus, TIC pot servi drept instrument pentru organizarea învățămîntului la distanță pentru copii nedeplasabili temporar sau în alte condiții. Pentru unii elevi cu CES, o soluție tehnologică poate fi singura cale de satisfacere a necesităților sale educaționale și, mai mult, de comunicare cu mediul extern.
Cele mai cunoscute forme de lucru cu calculatorul în procesul educațional al copiilor cu CES sunt: • jocurile didactice pentru dezvoltarea competențelor de bază de citit-scris și calcul;
• utilizarea resurselor ; • operațiile în diverse programe de calculator: Microsoft Word, Paint, Power Point, Microsoft Excel; • jocuri distractive pentru dezvoltarea unor abilități concrete.
Literatura de specialitate face referință la o multitudine de tehnologii, denumite generic – tehnologii asistive (TA) (de suport, de sprijin, de asistență), definite de UNESCO drept „orice produs sau tehnologie bazată pe servicii, care permit persoanelor cu dizabilități sau celor în etate să valorifice întregul lor potențial în viața de zi cu zi, în educație, muncă sau în timpul liber” În același context se folosesc și noțiunile dispozitive de tehnologii asistive (assistive technology device), servicii de tehnologii asistive (assistive technology service). În funcție de dizabilitate și problemele cu care se confruntă elevii cu CES în procesul de învățare, pot fi identificate diverse TA. Programele de calculator, adaptate diferitor categorii de CES, devin TA, sunt ușor de utilizat și creează satisfacții în procesul de învățare. Aplicarea TIC în procesul de predare-învățare nu înseamnă neapărat schimbarea metodelor de predare, ci, mai degrabă, adaptarea metodelor pentru obținerea celor mai bune rezultate, prin optimizarea și eficientizarea procesului educațional.
Aplicând TIC în procesul general de educație și, în particular, în educația copiilor cu CES, esențial este faptul că noile tehnologii ajută cadrelor didactice să transforme învățarea într-o activitate interesantă și atractivă, imprimând procesului ca atare mai multă eficiență. Materialele în format electronic – software – au un potențial mare și această constatare este demonstrată de practica educațională curentă. Software educațional reprezintă orice produs software, în format diferit, care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecție, un curs, fiind o alternativă (iar în unele cazuri – unica soluție) față de metodele didactice tradiționale. În practică, există mai multe tipuri de softuri educaționale, ce pot fi utilizate în funcție de scopul activității didactice sau extradidactice:
1. Softuri interactive de învățare – programe cu un înalt grad de individualizare a parcursului educațional, în funcție de nivelul de pregătire a copilului, ce se bazează pe strategii care permit feedbackul și controlul permanent.
2. Softuri de simulare – reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model de comportament similar.
3. Softuri de investigare – explorarea de către elevi a unui mediu din care aceștia pot culege informațiile necesare rezolvării sarcinilor de învățare.
4. Softuri tematice – subiecte/teme din diferite arii curriculare/domenii, contribuind la extinderea cunoștințelor în diverse domenii.
5. Softuri de testare/evaluare – programe de verificare a cunoștințelor, prezentate într-o gamă foarte largă de produse, în funcție de momentul testării, scopul, tipologia interacțiunii.
6. Softuri educative – programe sub formă de jocuri didactice, prin care copiii sunt implicați în situații de învățare
PROF ITINERANT/DE SPRIJIN ROSCA IOANA DANIELA
26
ian.