PROF. IURESCU LILIANA NICOLETA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 11 BOTOȘANI

Evaluarea este responsabilitatea noastră iar pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele trei caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
De ce avem nevoie de evaluare? O întrebare a cărei răspunsuri se găsesc în alte și multe alte întrebări, dar mai ales în funcțiile procesului de evaluare a mediului educațional în complexitatea sa. Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
– Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
– În raport cu ce se (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
– Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
– Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
– Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
Structura procesului de evaluare, analizat în viziune sistemică de mai mulți autori cuprinde trei etape: verificarea, măsurarea și notarea.
În mare parte în literatura de specialitate metodele de evaluare sunt structurate în:
– metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice;
– metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
În cadrul instruirii asistate de calculator se impune regândirea materialului de învățământ, conceperea și scrierea mai multor versiune de soft educațional, testarea lor pe serii de subiecți și apoi desprinderea concluziilor privitoare la eficiența softului respectiv.
Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere.
Pentru probele orale putem folosi fără nici o problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată.
Din metodele moderne, nu am nici o idee cum s-ar putea face observarea și autoevaluarea în mediul on-line. Pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor.
Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pe lângă recomandările descrise mai sus pentru elaborarea testelor, on-line-ul pune la dispoziția evaluatorilor un set de standarde și specificații dedicate instruirii asistate de calculator: SCORM.
Oricât de performantă sau prietenoasă ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului. Așadar, facem evaluare doar pentru că trebuie? Sau în aceste momente grele o facem pentru continuitate. O facem pentru a avea un scop. Pentru a nu ne izola de educație și de tot ceea ce înseamnă ea.