PROF. LOREDANA MITREA COLEGIUL NAȚIONAL „PETRU RAREȘ” PIATRA NEAMȚ

Perceput în mod eronat ca o modalitate de ierarhizare a elevilor sau pur și simplu de recoltare a unor date referitoare la cantitatea și calitatea informației acumulate, procesul de evaluare este, în fapt, un drum parcurs de profesor și elev împreună. Ne însoțim elevii în parcursul lor de învățare, suntem acolo pentru a-i ghida și pentru a-i ajuta să avanseze. Ne raportăm, și unii și ceilalți, la aceleași criterii și acest lucru ne face să fim siguri pe deciziile luate. Mutați în spațiul virtual, nu ne dezicem de aceste convingeri, ci încercăm să găsim echivalențe care să compenseze pierderea relaționării directe.
Înainte de toate, în calea către metoda optimă de evaluare prin internet, ne stabilim niște principii călăuzitoare. În mediul online, profesorul trebuie să-și conceapă instrumentele de evaluare ținând cont de principiul echității, iar elevii ar trebui să-și măsoare cunoașterea respectând principiul sincerității. Sinceritate față de ei înșiși, în primul rând, dar și sinceritate față de cadrul didactic aflat de cealaltă parte a ecranului. Acestora li se adaugă și asumarea faptului că putem greși, odată cu obligația de a ne corecta demersul evaluativ după fiecare astfel de greșeală.
Elevul nu trebuie lăsat să-și asume un rol pasiv, dimpotrivă, el trebuie să fie încurajat să înțeleagă misiunea sa participativă. Trecerea școlii în mediul virtual nu înseamnă reîntoarcerea la vremurile în care elevul era doar un spectator al lecției. Cu atât mai puțin al propriei evaluări. În acest nou cadru de lucru, competențele elevului se bazează pe cunoștințele sale declarative, pe abilitățile sale, dar și pe trăsăturile sale de personalitate sau pe disponibilitatea de a-l descoperi pe cel de lângă el. Cadrului didactic îi revine, deci, delicata sarcină de a concepe mijloacele de evaluare luând în considerare toate aceste aspecte și vizând mai degrabă aplicarea cunoștințelor elevului decât cuantificarea achizițiilor acestuia.
Din fericire, noile tehnologii și conectarea la Internet ne oferă multe resurse interactive ce pot ajuta la o evaluare corectă, atât timp cât subiecții acesteia sunt la curent cu scopul ei. Așadar, un prim pas este discutarea finalității evaluării cu elevii noștri. Atunci când știu de ce sunt testați, care e scopul verificării (diagnostic, formativ sau sumativ), școlarii (indiferent de vârstă) percep procedura ca pe o parte importantă a formării lor și își asumă rezultatul obținut, raportându-l la propriul savoir-faire. Identificarea corectă a punctelor tari sau a slăbiciunilor devine un puternic factor motivațional.
Numeroși specialiști în educație sunt de părere că evaluarea online trebuie să fie cu precădere un instrument formator, ceea ce subliniază importanța feedbackului în acest caz: suficient de detaliat și cu o frecvență mare pentru a menține strâns contactul interpersonal, destul de rapid pentru a-i putea fi imediat de folos elevului, conceput special pentru a-i atrage atenția acestuia. În plus, evaluatorul trebuie să se asigure că evaluatul își va îmbunătăți parcursul de învățare pe baza feedbackului.
În ceea ce privește tipul activităților evaluate, ideal ar fi ca ele să fie cât mai diversificate, cu sarcini calitative și cantitative și cu accent pe originalitate (chestionare, eseuri, interviuri, prezentări, dezbateri, portofolii). De asemenea, forma lor de prezentare poate varia: în scris utilizând programe de calculator, clasic pe caiet sau pe fișe, fotografii, activități interactive pe platforme de e-Learning, formulare Google cu răspuns instantaneu, proiecte pe aplicații digitale, mesaje vocale.
Pe de altă parte, profesorii ar trebui să primească și ei feedback din partea elevilor cu privire la modul în care aceștia au perceput evaluarea. Ceea ce simt ei, opiniile lor. De aceea, evaluarea trebuie să includă, din timp în timp, un bilanț de acest tip, chiar și numai pentru câteva minute. Doar în acest fel obținem un reper adevărat al procesului educativ derulat prin intermediul calculatorului și al internetului. Ceea ce, în învățământul față în față se realiza de multe ori implicit, fără instrumente separate (vorbim despre consultarea elevilor și implicarea lor în construirea demersului pedagogic), în mediul virtual se poate face ușor, utilizând chestionare rapide, cu răspuns instantaneu, a căror generare nu necesită mult efort sau mult timp (Google forms, spre exemplu).
În ciuda nenumăratelor resurse existente în mediul online, a vitezei cu care circulă informația și a motivației educatorilor, digitalizarea procesului de evaluare din școala românească rămâne o provocare pentru actorii ei. Dar atât timp cât nu pierdem din vedere asigurarea progresului și autonomiei elevilor noștri, o putem privi ca pe o evoluție.